ADEVĂRUL MINCIUNĂ (29)
În acest spațiu vor apărea fragmente din volumul „ADEVĂRUL MINCIUNĂ”, semnat de Gheorghe Schwartz, care va fi publicat la Editura Junimea din Iași

Chiar dacă, într-adevăr, Turnul (lui) Babel nu mai există în prezent, povestea lui este și astăzi subiect de interes, alimentând narațiuni și dispute, mai ales că, de data asta, dispunem de informații numeroase nu numai din mărturiile autorilor antici, majoritatea nici ei contemporani ai orașului cu cele mai groase ziduri, cu Grădinile Suspendate ale Semiramidei și cu Turnul a cărui faimă continuă să dăinuie, ci și de pe urma cercetărilor arhiologice. Se are în vedere contextul istoric geopolitic și tradițiile proprii populației din vremea regilor Mesopotamiei.
Deci, „Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo” și au ridicat una dintre cele mai mărețe metropole, care ar putea fi considerată în totalitate „o minune a lumii” nu numai antice. Din descrierea lui Gheorghe Curinschi Vorona, ne putem face o imagine asupra sanctuarului E-Temen-An-Ki[1]: Ansamblul destinat cultului, situat chiar în centrul orașului lângă ˂Calea procesiunilor˃ și Eufrat și alcătuit din două incinte. El cuprindea suprafața imensă de 40 ha.
Incinta dinspre nord a sanctuarului E-Temen-An-Ki, cu accesul principal de pe ˂Calea procesiunilor˃, conținea pe latura adiacentă acesteia două caravanseraiuri pentru pelerini, cu încăperile grupate în jurul unor mari curți, iar pe latura de sud, locuințele preoților. Componenta principală a ansamblului, un ziqqurat, înalt de 90 m. conform descrierilor conținute în documentele epocii, cunoscut sub denumirea de E-Temen-An-Ki sau în traducere ˂Casa temeliei cerului și a pământului˃, este identificat cu vestitul ˂turn a lui Babel˃. Ziqquratul nu a lăsat decât urmele bazei sale pătrate, cu latura egală cu întreaga înălțime a monumentului (91 m.). Conform descrierilor lui Herodot, turnul avea șapte caturi diferit colorate, ultimul cat, denumit Sahuru (˂casa dintre cer și pământ˃), fiind acela unde ar coborî zeul pentru a lua contact cu mulțimea de credincioși. Miezul acestui monument era executat din pământ bătut, strâns de o centură de cărămidă arsă legată cu bitum, cu o grosime de 15 m.”
Iar din alte surse aflăm:[2] „Când se apropia de cetate, călătorul zărea, mai întâi de toate, deasupra unui noian de clădiri un uriaș și semeț zigurat, ce-și înălța cele șapte etaje de email strălucitor până la o înălțime de două sute de metri; în vârf era un sanctuar unde se afla o masă solidă din aur masiv și un pat bogat împodobit, pe care, în fiecare noapte, o femeie aștepta favorurile zeului. Acest monument, mai înalt decât piramidele din Egipt și întrecând orice altă construcție care a existat vreodată – cu excepția realizărilor arhitecturale recente – a fost, pesemne, ˂Turnul Babel˃ pomenit în legendele ebraice, adevărată sfidare lansată spre cer sub forma unui edificiu cu multe etaje, de către un popor ce nu-l cunoștea pe Iehova, și pedepsit de Zeul Oștirilor care i-a trimis amestecul limbilor[3]. La sud de acest zigurat se ridica uriașul templu al lui Marduk, divinitatea protectoare a Babilonului. De jur împrejurul lui se desfășura orașul, cu drumuri largi și frumoase, străbătut de canale navigabile pline de bărci și cu nenumărate străzi înguste cu prăvălii și bazare, peste toate plutind acel miros caracteristic Orientului, de mațe și duhori de scârnăvii. Templele erau legate între ele printr-o vastă ˂Cale sacră˃, pavată cu cărămizi și asfalt, pe care erau așezate lespezi din var și brecie roșie; astfel, zeii puteau să umble în voie, fără a-și murdări picioarele. Această arteră era mărginită de ziduri cu țiglele lăcuite, pe care se iveau, în basorelief, o sută douăzeci de lei din email strălucitor, ale căror răgete îl alungau pe nelegiuit. La unul din capetele Căii sacre se înălța Poarta lui Iștar, dublu portal masiv din olane scânteietoare, împodobit cu flori și animale din email, cu o linie admirabilă și pline de culoare și de viață[4].”
Acum, având la îndemână aceste informații, putem să încercăm că analizăm cât este adevăr, cât este neadevăr, cât este rodul imaginației și cât este minciună în cazul unuia dintre cele mai celebre edificii ale umanității. Pentru aceasta, ne vom folosi, așa cum am promis, de cele patru interpretări ale Cărții Sfinte – sensul literal (istoric), sensul alegoric (cristologic), sensul moral (tropologic) și sensul anagogic (eshatologic). Dar aceasta nu înainte de a lua în considerare o slăbiciune recunoscută a scrierii istoriei, unde, pe lângă devierile de la adevăr (involuntare sau intenționate), pentru scribi este obișnuit ca potrivirea cu realitatea istorică să nu fie considerată obligatorie. Un caz tocmai din anturajul lui Nabucodonosor îl reprezintă povestea prorocului Daniel, a cărei viață și fapte ne sunt prezentate în Vechiul Testament, care începe chiar cu Daniel în Babilon. Prorocul Daniel n-a fost niciodată unul dintre sfetnicii importanți ai regelui, iar Nabucodonosor nu și-a luat deciziile în funcție de aparițiile din visele clarvăzătorului. Toate informațiile din această sursă atât de respectată sunt neadevăruri. Plus că putem găsi și alți Daniel și biografiile au dus la confuzii: „Autorii poveștilor din prima parte a Cărții lui Daniel nu erau probabil la curent cu Daniel din Ugarit și probabil au împrumutat de la Ezechiel numele eroului lor; autorul viziunilor din a doua parte a cărții ar fi preluat la rândul lui numele eroului său din aceste povești” se poate citi și pe popularul Google. Unde se spune chiar mai mult, citând din Dale Ralph Davis (2024). The Message of Daniel: „Opinia academică dominantă este că Daniel nu a existat ca figură istorică”.
Așadar, deși sunt conștient că „pentru scribi este obișnuit ca potrivirea cu realitatea istorică să nu fie considerată obligatorie”, voi încerca a vedea ce reiese din sensul literal despre Turnul din Babel. Fiind vorba despre un sanctuar al unui foarte venerat zeu, dar și o construcție de mare valoare arhitecturală, este limpede că punctele de vedere ale ierarhilor pornesc dintr-un unghi diferit de percepțiile arheologilor și ale celorlalți cercetători academici. Așa cum imaginarul (?) Daniel este acceptat de credincioși, nici alte informații despre Turn nu sunt puse la îndoială. Chiar și momentul construcției acceptat de credincioși este de mai multe ori vădit eronat. O dată pentru că este fixat mult prea devreme, a doua oară pentru că ar fi o consecință a așezării în ținutul Senaar a supraviețuitorilor prin Noe a Potopului, a treia oară pentru că despre aceștia, urmașii lui Noe, ni se spune tot în Geneza (10.5. ș.u.) s-ar fi împrăștiat „pe tot pământul după familiile lor, după țările lor, după neamurile lor.” Cum e posibil, de vreme ce Dumnezeu a încurcat limbile de-abia la Turnul Babel, în Genesa capitolul 11? Genesa 10 îi înșiră pe urmașii celor trei fii ai lui Noe: Sem, Ham și Iafet. Sunt enumerați urmașii din câteva generații. Având în vedere durata mare a vieții din acel timp (vezi Genesa 11.10-25), genealogiile din Genesa 10 probabil că acoperă sute de ani. Relatarea de la Turnul Babel din Genesa 11.1-9 ne oferă mai multe detalii despre timpul când limbile au fost încurcate. Genesa 10 ne spune despre limbi diferite. Genesa 11 ne spune cum au apărut aceste limbi diferite. Cuvântul „Babel” a fost preluat în limba Bibliei akkadianul Babilu – „oraș cosmopolit recunoscut pentru multitudinea de limbi vorbite”. Dacă povestea Turnului a fost plasată tocmai în Babilu (Babilon), cei ce l-au construit au fost chiar cei ce s-au folosit de multitudinea limbilor deja vorbite diferit. Pe de altă parte, faptul că în limba ebraică „Balal” înseamnă „a amesteca” constituie un argument puternic pentru credința că în Babilon s-ar fi amestecat limbile oamenilor.
Și tot, pe de altă parte, „pe tăblița găsită la Babilon în anul 1911 de către Robert Koldewey (1855-1925) din cadrul Deutsche Orient-Gesellschaft, cercetătorul englez Andrew George a identificat recent un zigurat compus din 7 trepte, ultima treaptă fiind templul din vârf. Silueta din dreapta tăbliței îl reprezintă pe Nabucodonosor al II-lea. Ansamblul are un format pătratic, cu latura de 90/90m, înălțimea de 91 m, format din cărămizi din lut ars, cimentate prin bitumen. Turnul a rezistat neașteptat de mult în timp. Pe vremea lui Alexandru cel Mare care a cucerit și acest oraș, turnul mai avea încă jumătate din înălțimea originală. Alexandru cel Mare a intenționat reconstrucția turnului, ordonând demolarea lui completă. Proiectul nu s-a mai realizat, din cauza morții lui în anul 323 î.Cr. Sunt concluziile în urma cercetărilor pe teren.
Aceste inadvertențe flagrante sunt prezentate în cărți, dar chiar și pe Google. La care oamenii de știință se întreabă cum de între început și continuare a trecut peste un mileniu: „ridicat în mai multe etape, se crede că debutul a fost făcut pe vremea lui Hammurabi (1792–1750 î.Cr.), continuat de Nabopalassar (626 – 605 îCr.), apoi de fiul său Nabucodonosor al II-lea (642 – 561 îCr)”? „Ridicat în mai multe etape” poate fi acceptat doar dacă după ce Hammurabi a înălțat ziguratul cu templul lui Marduk în vârf, multele tulburări ale antichității l-au deteriorat ori chiar dărâmat și Marii Regi de peste o mie de ani l-au ridicat din nou, ca un simbol al doritei măreții a imperiului lor. Dar atunci nu mai vorbim despre aceeași construcție, iar tehnicile urmate ar fi trebuit să fie și ele altele. Oricum, plasarea Turnului în anii următori Potopului este un neadevăr.
Sensul literal (istoric) ar trebui să urmeze cunoștințele și logica; celelalte interpretări (alegoric, moral și anagogic) sunt mai puțin interesate de adevăr, fiind mai degrabă pilde doveditoare a credințelor. Acestea fiind diferite și mitul este lesne adaptat la doctrinele succesive, de la venerarea lui Marduk și a celorlalți zei, la unicul Dumnezeu al religiilor monoteiste. Faptul că Stăpânul Ceresc (indiferent care) s-a mâniat pe constructori, considerând lucrarea lor o tentativă de a ajunge la El, vrând, așadar, să-I fie egali, nu un omagiu adus lui Marduk, ni se spune în Cărțile Sfinte. Drept urmare, El distruge construcția și îi pedepsește pe oameni, făcându-i să vorbească graiuri diferite, să nu mai poată comunica între ei. Este o trimitere și o corecție a veșnicei vinovății a credinciosului. Pedeapsa își are originea în concretul lumii reale, când Divide et impera a fost întotdeauna o armă eficientă împotriva celor ce-și ridică prea mult capul. Credinciosul este somat să-și recunoască neputincios culpa.
Adevărul este diferit pentru credincios față de privirea laică. Din punctul de vedere al dogmei, sensurile tropologice și anagogice pretind imperativ să fie înțelese așa cum sunt scrise, nefiind permisă nici o abatere, orice altă interpretare fiind socotită eretică. Apocalipsa lui Ioan, cu care se încheie Noul Testament ne spune explicit la 22. 18. că „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta”. Discuția despre adevărul sau neadevărul, despre roadele imaginației sau despre minciuna din relatarea ființării Turnului lui Babel este pedepsită întrucât ar transforma o pildă a Cărții sfinte într-un subiect laic. Un avertisment mai clar nu poate fi: cine se îndoiește de adevărul doctrinar va fi aspru pedepsit. Iar cel ce nu se îndoiește va fi răsplătit: în locul turnului ridicat din orgoliu blasfemic, Dumnezeu va dărui oamenilor o cetate mai minunată pe care o va coborî pe pământ. În Noul Testament, Apocalipsa lui Ioan făgăduiește Ierusalimul Ceresc ca răsplată finală pentru cei ce cred. (Apocalipsa lui Ioan, 21.0.)
Odată cu „diferitele etape ale construirii Turnului”, s-au modificat și informațiile despre el. Mai mult decât interpretarea literală, celelalte interpretări furnizează răspunsuri diferite chiar și în privința datelor tehnice ale structurii. Se ajunge la un domeniu unde cifrele se contrazic, unde este și mai evident că adevărul, neadevărul, imaginația și minciuna se contopesc. De pildă, precizările despre înălțimea ziguratului E-Temen-An-Ki se menționează că ar fi avut trei etaje, dar mai des că ar fi avut șapte sau opt etaje.
Arheologii vorbesc despre o bază de 90 x 90 de metri și despre o înălțime de 91 de metri.
Herodot susține că Templul era dispus pe opt caturi suprapuse pe o bază de 185 metri.
Cartea Jubileelor se extaziază în fața unui turn care într-adevăr atinge Cerul, fiind înalt de până la 2.700 de metri.
Mai realiști, istoricii moderni vorbesc de înălțimi între 212 și 300 de metri.
Acestea și numeroasele alte deosebiri nu sunt amintite în Biblie, chiar dacă unele au fost formulate înainte de a fi fost scrisă Septuaginta. Subiectul devenit pildă nu se interesează decât de învățătura cu care trebuie să rămână credinciosul. Sensul anagogic (eshatologic) este pe cât de limpede, pe atât de imperativ: acela de a călăuzi mintea de la realitățile terestre către cele cerești. Totul este subordonat doar destinației finale a omului – raiul, mântuirea și viața veșnică.
Informațiile religioase și laice în legătură cu Turnul lui Babel – texte, picturi, mituri sau descoperiri arheologice – sunt pietricelele disparate din interiorul Marelui Caleidoscop înainte de a se reuni din nou în Unu. Doar informațiile religioase și laice în legătură cu Sanctuarul E-Temen-An-Ki – texte, picturi, mituri sau descoperiri arheologice – au scos Turnul lui Babel la lumină.
Fără adevărul, fără neadevărul, fără imaginația și fără minciuna despre Turnul lui Babel, acesta ar dispărea pentru totdeauna.

