Carte

ADEVĂRUL MINCIUNĂ (30)

În acest spațiu vor apărea fragmente din volumul „ADEVĂRUL MINCIUNĂ”, semnat de Gheorghe Schwartz, care va fi publicat la Editura Junimea din Iași

C.V.

sau

Merită citite

Scandalul R. E. KARTRAK

 

 Chiar dacă am ajuns la înțelegerea că nu există decât un singur timp – ACUM – trăim o viață care, ca să se poată desfășura, mimează trecutul și viitorul.

 

Istoria scrisă este jurnalul unui bordel plin de ștersături și corecturi, un jurnal din care au fost înlăturate unele pagini, au fost adăugate altele (mai discret sau mai la vedere). Dacă timpul tot nu există, buchisit încă de pe băncile școlilor, catastiful acesta pretinde că este însuși adevărul a tot ce a fost și a tot ce va mai fi. Scandalul Robin Emanuel Kartrak este un exemplu luat la întâmplare. Dacă va fi nevoie, în timpul în desfășurare, și acest caz va fi modificat sau pur și simplu eliminat. Până atunci, iată cum este descris acum.

 

În A.D. 2045 dCr., în preajma zilei mele de naștere când voi deveni și eu centenar, am fost notificat că trebuie să depun un Curriculum Vitae pentru a putea face o cerere de reangajare. În principiu, documentul cerut n-ar fi trebuit să-mi provoace niciun fel de probleme având, ca toată lumea, un AIA (Asistent Inteligență Artificială) gata să preia toate numeroasele solicitări birocratice cu care suntem mereu bombardați. Da, dar ceea ce a fost valabil până nu demult, a devenit de câteva săptămâni mult mai complicat.

Nota 1: Pentru a pricepe contextul acestei file de istorie, cred că e bine să amintesc, foarte pe scurt, marile transformări geopolitice, sociale și, mai ales, tehnice prin care a trecut – într-un ritm nemaiîntâlnit – omenirea în ultimele decenii. Acel tsunami declanșat de Inteligența Artificială (AI) a revoluționat nu numai viața societății, ci a schimbat și regulile comportamentului individual. Marele Imperiu Mondial (MIM) a fost considerat unicul panaceu salvator în fața amenințării ce părea iminentă: cumplite războaie au fost gata să distrugă întreaga civilizație a lumii. Proaspăta structură administrativă a venit cu drepturi și obligații noi. Printre acestea, pentru a se controla eficient aplicarea întocmai a egalității tuturor, s-au legiferat regulile de funcționare a vieții pe pământ, în aer, în apă și în atmosferă. Ca principal administrator al traiului liber atât de greu obținut a fost delegat AI, pornindu-se de la premisa că inteligența artificială poate fi cel mai puțin suspectată de nepotisme, de sistemul mitelor, de fraudă și de subiectivitate, tot AI fiind considerată și cea mai eficientă în menținerea unui trend mereu ascendent al nivelului de trai și al speranței de viață. (Cel puțin în privința acestei eficiențe, până acum lucrurile s-au desfășurat așa cum au fost programate.)

Nota 2: tot pentru o mai bună înțelegere a celor întâmplate, voi însera la locul potrivit reglementările noi, adoptate în ultimul timp, chiar dacă cei mai mulți cetățeni nu sunt foarte curioși să le cunoască. Fiindu-le garantată prin Constituție egalitatea și având asigurat tot ce-și doresc, problemele lor țin de sentimentul de deșertăciune care nu poate fi atenuat prin dispoziții administrative. Așa și pretenția absurdă a actualizării documentelor mele: pentru ce „angajare”, când orice serviciu prestat de om a dispărut? Probabil doar pentru a nu-și pierde abilitățile AI care ne suplinește, ca să nu spun care ne-a luat locul. 

Până acum… Ceea ce ne-a schimbat radical viața a venit de unde nimeni nu s-a așteptat: procesul penal în care R. E. Kartrak s-s pomenit învinuit de nu mai puțin de opt capete de acuzare. Asta deși domnul Robin Emanuel Kartrak era până nu demult privit unanim ca o persoană deasupra oricărei bănuieli. Înalt funcționar public, a fost decorat de mai multe ori și se afla încadrat în gradul III.

Gradul III este penultima treaptă la care poate ajunge un funcționar public, iar titularul său se bucură de o serie de privilegii: ca funcționar public, este scutit de orice activitate, dar poate beneficia gratuit de o cantitate cu 30% mai mare de bunuri alimentare și îmbrăcăminte. Este vorba evident de un privilegiu strict simbolic, întrucât, după cum este reglementat prin noua Constituție, fiecare cetățean are la dispoziție necesarul pentru hrană și îmbrăcăminte în mod gratuit. Cele 30% în plus semnifică în mod festiv rangul titularului în societate, fiind practic un drept niciodată accesat de cel ce beneficiază oricum de tot ce-i trebuie.

Revenind: R. E. Kartrak a solicitat avansarea la gradul II, penultima stație înaintea idealului unei cariere de mare succes, promovarea la gradul I fiind însoțită în mod automat cu acceptarea în atât de exclusivul CCP (Clubul Celor Puțini).

Nota 3: Deosebirea dintre gradul III și gadul II ține tot de un procent ipotetic de posibile achiziții inutile, dar respectul pentru cineva ajuns atât de sus în ierarhie poate da vieții un sens atrăgător chiar și celor ce nu prea văd pentru ce ar trebui să-și cheltuiască energia. De aceea, în general, solicitările de avansare sunt bine privite, ele nefiind în niciun caz socotite a face parte dintr-un penibil arivism, ci din dorința lăudabilă de a mării gloria MIM. (Marele Imperiu Mondial, pentru cei ce au uitat abrevierea.) Totuși, pentru ca avansările ierarhice să nu pară simple formalități, pentru a li se conferi o remarcabilă greutate, cererile sunt  cu minuțiozitate analizate, totul putând dura până la decizie între opt și optsprezece ani. În tot acel răstimp, solicitantul poartă titlul CANDIDAT X[1], ceea ce prezintă un adaus la celebritate. După cum s-a demonstrat științific, în toată perioada respectivă, cerându-i-se mereu noi și noi acte doveditoare, solicitantul trăiește afectiv întreaga procedură, țese vise, se enervează, speră. Ceea ce nu este puțin lucru într-o societate aflată în plină letargie creată de deznădejdea lipsei unui scop[2].  

 

Cazul R.E. Kartrak. Faptele:

  1. E. Kartrak părea că va parcurge relativ repede toți pașii avansării, el fiind dat drept exemplu cu orice ocazie festivă pentru numele său care, iată, poate fi citit identic atât de la stânga spre dreapta, cât și de la dreapta spre stânga, adică respectând modul de scriere al diferitelor neamuri. „Egalitatea mai presus decât orice!”. Faptul dovedit că la naștere, nu l-a chemat Kartrak, ci Mitică Rozenbaum, a dovedit că nu a ajuns întâmplător la minunatul palindrom, ci că a fost voința sa extremă să-l adopte și să-l poarte mereu înscris în fiecare document, precum și în imprevizibila succesiune a întâmplărilor vieții. Nimeni și nimic nu a prevăzut ca respectabilul domn Robin Emanuel Kartrak, impozantul funcționar public gradul III, să ajungă în boxa acuzaților și, mai mult, ca procesul său să ducă la numeroase noi reglementări juridice, la căderea a două Guverne Mondiale și la modificarea vieții întregii populații. (E drept, însă că, inițial, debutul scandalului n-a reușit să intereseze marea masă de oameni picotând în plină și prelungă siestă.)

Totul a pornit în anul al treilea al procedurii, când Candidatului III i s-a cerut un nou act necesar la dosar: un Curriculum Vitae amănunțit. Ultraamănunțit! Bineînțeles că domnul Kartrak s-a enervat: era pentru a patra oară când i se cerea un C.V. legalizat și tradus în patru limbi de largă circulație. Desigur, AIA (Asistentul de Inteligență Artificială, pentru cei ce au uitat abrevierea) s-a ocupat, ca întotdeauna, de treburile birocratice, dar BUBU8, cum îl chema pe asistentul repartizat lui Kartrak, s-a folosit de un algoritm caduc și nu de proaspăta Ordonanță 2SD343, care la momentul acela încă nu a apucat să fie inclusă în programul său.

Nota 4: Cea mai recentă Ordonanță, cea atașată codului 2SD343, prevede o altă succesiune a datelor ce trebuie înscrise în căsuțele noilor formulare, astfel încât în acrostih să apară sinteza celor declarate în respectivul capitol. „Modificarea are darul de a ușura și de a scurta timpul necesar pentru munca Roboților Jurați Verificatori” (RJV), după cum este precizat în justificarea Ordonanței.

[1] CANDIDAT XV, VII sau III, după caz.

[2] Un experiment ingenios numit „Universul 25” a fost imaginat și realizat de etologul american John B. Calhoun, „Savantul nebun”, prin anii ’60-’70. El a creat un „paradis” pentru șoareci plasat într-un spațiu generos, unde li s-au oferit cantități nelimitate de hrană și de apă, unde au fost feriți de orice prădători și li s-a asigurat un climat ideal. Scopul a fost observarea a ce se întâmplă atunci când supraviețuirea nu mai este o problemă. Concluzia: în lipsa unui obiectiv concret, Calhoun a demonstrat că lipsa stresului pentru supraviețuire și pentru a obține resurse necesare/dorite, precum și dispariția aglomerației, duc la degradarea relațiilor sociale și, în cele din urmă, la extincția unei specii. Mulți sociologi au văzut în acest experiment o avertizare sumbră pentru viitorul societății umane în condiții de abundență și urbanizare excesivă, cum aflăm chiar și de pe popularul Google.

 

Merită citite

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu rata ...
Close
Back to top button