Ce spun cuvintele când le asculțiCultură

Din dicționar, pe înțelesul tuturor: IASOMIE – parfumul Persiei care a cucerit grădinile lumii

Puține flori sunt atât de ușor de recunoscut după parfum precum iasomia. Florile sale mici, albe și delicate au devenit simboluri ale eleganței, ale romantismului și ale serilor de vară. Este cultivată în grădini, folosită în parfumerie și apreciată în numeroase culturi pentru aroma sa intensă, dar știați că numele acestei flori vine din Persia și că a ajuns în limba română pe două trasee diferite?

Potrivit DEX, „iasomie” desemnează un „arbust ornamental cu flori albe, plăcut mirositoare”, din familia măslinului, cultivat pentru valoarea sa decorativă și parfumul florilor. În limbajul obișnuit, numele este folosit și pentru a desemna florile parfumate ale plantei.

Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic român (DER); Marius Sala – „Cuvinte călătoare: cuvinte persane (V)”.

Cuvântul românesc „iasomie” are la origine îndepărtată termenul persan jāsamīn, care desemna aceeași floare. În limba română, numele a ajuns pe două căi. Forma „iasomie” provine din neogrecescul iasumi, fiind atestată în scrierile lui Constantin Negruzzi. O altă variantă, „iasmin”, întâlnită mai ales în Transilvania și Bucovina, a pătruns prin intermediul limbii germane, unde termenul persan a ajuns după ce a trecut prin arabă și spaniolă.

Este interesant că numele florii a devenit unul internațional. Îl regăsim în franceză sub forma jasmin, în germană Jasmin, în rusă, bulgară și sârbă în forme apropiate de „iasmin”. Chiar și denumirea științifică a plantei, Jasminum officinale, păstrează această rădăcină lingvistică.

Originea plantei este legată de regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, în special de India și de zonele învecinate. De acolo, iasomia s-a răspândit în Persia, în lumea arabă și apoi în bazinul mediteraneean. A devenit repede apreciată pentru florile sale parfumate, fiind cultivată în grădini și folosită la prepararea uleiurilor aromatice și a parfumurilor.

În Orient, iasomia are și o importantă valoare simbolică. Florile albe sunt asociate cu puritatea, frumusețea și delicatețea, iar parfumul lor este legat de ospitalitate și de momentele festive. În unele regiuni, florile sunt folosite pentru decorarea părului, pentru ornarea încăperilor sau pentru prepararea ceaiurilor aromate.

Un detaliu surprinzător din istoria cuvântului este legat de lemnul iasomiei. Marius Sala menționează că arbustul era cultivat și în Turcia pentru lemnul său, folosit la fabricarea ciubucelor, acele pipe orientale cu țeavă lungă. Așadar, planta era apreciată atât pentru frumusețea și parfumul florilor, cât și pentru proprietățile lemnului său.

Astăzi, iasomia este prezentă în grădini, parcuri, parfumerii și în industria cosmetică. Numele ei păstrează însă amintirea unei călătorii pornite din Persia, prin care o floare asiatică a  cucerit grădinile și limbile întregii lumi, iar de fiecare dată când îi simțim parfumul, putem spune că ne întâlnim cu o mică parte din istoria Orientului.

Merită citite

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button