Ce spun cuvintele când le asculțiCultură

Din dicționar, pe înțelesul tuturor: DARABANĂ – cum ajunge cunoscut un secret

Înainte de apariția ziarelor, a radioului și a rețelelor sociale, veștile circulau prin viu grai, din om în om, iar uneori erau anunțate chiar prin sunetul unei tobe. Un astfel de instrument era darabana, o tobă mică, folosită în trecut pentru a transmite mesaje sau pentru a atrage atenția oamenilor. Dar cum a ajuns numele unui instrument muzical să fie legat de divulgarea secretelor, de zvonuri și chiar de vânzările la licitație? Povestea cuvântului este mai complicată decât pare și ne poartă prin mai multe limbi, până în lumea orientală.

Potrivit DEX, „darabană” desemnează o „tobă (mică)”. Dicționarul consemnează și un sens tehnic, acela de roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalații de săpare a sondelor. Cuvântul apare în numeroase expresii populare: „a bate darabana”, cu sensul de a divulga un secret sau de a da ceva în vileag; „a vinde la darabană”, adică a vinde public/la licitație; și „a face cuiva spatele darabană”, cu sensul de a-l bate zdravăn.

Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic român (DER); Marius Sala – „Cuvinte călătoare: cuvinte persane (III)”.

Din punct de vedere etimologic, „darabană” are o istorie controversată. DEX indică drept sursă ucraineanul și polonezul taraban, cu sensul de „tobă”. În DER este menționată și o posibilă legătură cu turcescul dareban, „bătaie de tobă”, provenit din arăbescul darb, „lovitură”. Academicianul Marius Sala prezintă însă și o altă ipoteză, potrivit căreia la originea îndepărtată a cuvântului s-ar afla persanul pähläwān, „erou”, care ar fi trecut prin turcă, sub forma balaban, cu sensul de „tobă”, înainte de a ajunge în limbile slave.

Prin urmare, legătura cu persana este o ipoteză etimologică, nu o origine acceptată fără rezerve de toate dicționarele.

Cuvântul este atestat în limba română în 1829, în revista „Arhiva românească”, având și variante precum „baraban”, „barabancă” și „barbană”, forme care amintesc de variantele existente în limbile slave din jurul nostru.

Dar povestea cea mai interesantă este legată de expresia „a bate darabana”. În trecut, sunetul tobei era folosit pentru a atrage atenția oamenilor și pentru a anunța public anumite informații. În cazul vânzărilor publice, darabana putea însoți anunțarea licitației și chemarea cumpărătorilor. Astfel, expresia „a vinde la darabană” înseamnă vânzarea publică a unor bunuri.

Prin extensie, „a bate darabana” a dobândit și sensul de a răspândi o veste, de a divulga un secret sau de a face cunoscut tuturor un lucru care ar fi trebuit să rămână ascuns. Cu alte cuvinte, ceea ce odinioară era anunțat prin bătaia unei tobe a devenit, în limbajul popular, o informație care circulă din gură în gură.

Astăzi, expresia „a bate darabana” este folosită mai ales cu sens figurat. O întâlnim atunci când cineva răspândește o veste, dezvăluie un secret sau face public un lucru pe care alții ar fi preferat să-l păstreze ascuns. Iată cum o tobă mică, purtată prin piețele și târgurile de altădată, a ajuns să dea numele unuia dintre cele mai cunoscute moduri de a divulga ceva: a bate darabana.

Merită citite

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button