Din dicționar, pe înțelesul tuturor: AVATAR – de la zei la lumea virtuală
Astăzi, aproape fiecare dintre noi are un avatar: o fotografie de profil, un personaj digital, o imagine care ne reprezintă într-un joc video sau într-o comunitate online. Îl alegem, îl personalizăm și îl folosim pentru a ne face cunoscuți în lumea virtuală, dar cuvântul „avatar” are o istorie de mii de ani și provine dintr-o cultură în care nu desemna o imagine pe ecran, ci întruparea unei divinități în lumea pământească.
Potrivit DEX, avatar desemnează, în sens religios, „întruparea succesivă a unei divinități sau reîncarnarea unei ființe”, iar în sens figurat se referă la o „transformare sau la o schimbare neprevăzută în evoluția unei persoane ori a unui lucru”.
Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dictionnaire de l’Académie française, intrarea „avatar”.
Cuvântul românesc „avatar” a intrat din limba franceză, avatar, însă originea sa îndepărtată este sanscrită. În sanscrită, avatāra înseamnă „coborâre” și este format din elementul ava, cu sensul de „jos”, și un derivat al verbului tarati, care înseamnă „a traversa” sau „a trece”.
În tradiția hindusă, termenul desemnează coborârea unei divinități în lumea pământească, prin asumarea unei forme fizice. Una dintre cele mai importante divinități asociate acestui concept este Vișnu, despre care tradiția religioasă spune că se întrupează în diferite forme pentru a restabili ordinea cosmică și echilibrul dintre bine și rău. Printre cele mai cunoscute avataruri ale lui Vișnu se numără Rama și Krishna, figuri centrale ale mitologiei și spiritualității indiene, care reprezintă manifestări divine prin care divinitatea intervine în lume.
Termenul a ajuns în limbile europene prin intermediul studiilor despre cultura și religiile Indiei. În franceză, cuvântul avatar a început să fie folosit în jurul începutului secolului al XIX-lea, inițial cu sens religios, apoi și cu sensul de transformare sau schimbare succesivă.
În limba română, cuvântul a fost preluat din franceză și s-a adaptat vocabularului nostru. În literatura română din secolul al XIX-lea întâlnim deja utilizări ale sale, inclusiv la Bogdan Petriceicu Hasdeu, în textul „Micuța”, publicat în 1862.
În timp, sensul cuvântului s-a îmbogățit. Astăzi spunem „avatarurile vieții” atunci când ne referim la încercările, schimbările și întâmplările prin care trece o persoană. În informatică și în mediul digital, „avatar” desemnează imaginea sau personajul virtual care reprezintă un utilizator într-un spațiu online.
Este interesant că termenul și-a păstrat, chiar și în lumea tehnologiei, ideea fundamentală de reprezentare sub o altă formă. Dacă în tradiția indiană divinitatea cobora pe pământ asumându-și o întrupare, în lumea digitală omul își construiește o reprezentare virtuală prin care interacționează cu ceilalți.
De la templele Indiei antice la rețelele sociale, de la întruparea divină la identitatea digitală, „avatar” a parcurs o călătorie extraordinară. Este unul dintre acele cuvinte care demonstrează că limbajul se transformă odată cu civilizația, păstrând în același timp ecoul unor credințe și idei foarte vechi.
