PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Companiile de stat, „moșie de partid”
Mă gândesc la arendașul Tănase Scatiu, personajul de sfârșit de secol nouăsprezece al unui cunoscut roman al lui Duiliu Zamfirescu, un tip bădăran și violent, îmbogățit și incult, care se strecura cu viclenie și brutalitate în politică și impresia pe care o am este că unele date ale personajului au rămas valabile, doar că trebuie actualizate contextului unei societăți care între timp și-a schimbat mijloacele violenței, inlocuind de multe ori „bățul” cu „morcovul”. Din nefericire, sentimentul pe care îl am este acela că țara este cârmuită tot cam în același stil, iar acest lucru este cel mai evident în cazul companiilor de stat, considerate un fel de moșie politică a partidelor care este dată în arendă favorizaților unei caste de impostori.
Unul dintre fenomenele socio-politice care s-a produs rapid după căderea comunismului a constat în transferul proprietății de la statul anonim la companii de stat care au continuat să existe pe seama bugetului de stat, fără să fie precocupate de îndeplinirea unor criterii de eficiență și perfomanță, aidcă au trăit într-o lume fără griji, după sloganul „vremea trece, leafa merg”. Mai mult decât atât, dacă în comunism mai exista un gen de „mână invizibilă” care făcea dreptate prin acel principiu asumat de anagajații statului, în sensul că „oricât de puțin ne-ar plăti ei, noi tot vom munci mai puțin decât suntem plătiți”, în noul capitalism post-decembrist relația dintre stat și angajații săi a trecut printr-o schimbare radicală prin aceea că statul a devenit un soi de „umbrelă protectoare”, un garant al locului călduț pentru persoanele care sunt împinse în față de horoscopul politic.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/07/21/prof-constantin-stoenescu-suveica-avantajelor-cumulative/
Efectul a fost acela că deși s-au făcut declarativ reforme după reforme, descentralizări după descentralizări, statul a rămas să ducă în spate prin ceilalți contribuabil la buget o seamă de companii care sunt pe pierdere și care oferă servicii de cea mai proastă calitate. Un exemplu cunoscut de toată lumea ar fi acela al transportului feroviar, spart în mai multe companii specializate în transport de călători sau de marfă, în întreținerea infrastructurii sau managementul regional, toate pe pierdere și cu servicii criticabile, greu de crezut, chiar în regres față de perioada comunistă, bunăoară în privința vitezei medii de deplasare pe multe tronsoane. Senzația este una de abandon, iar tentativele de modernizare aproape că devin insesizabile dacă luăm în considerare starea generală a domeniului.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/07/14/prof-constantin-stoenescu-peticirea-sacului-fara-fund/
Problema nu este că avem companii de stat și nici că statul este acela care oferă servicii publice. Acest lucru se întâmplă în toate țările dezvoltate ale Europei, iar țările scandinave, Franța și Germania au cele mai mari ponderi ale angajaților din sectorul public în totalul salariaților. Așadar, o discuție în termenii unor asemenea procente ne duce pe o pistă falsă. Problema reală este a eficineței acestor companii de sat sau regii autonome, adică, simplu vorbind, efectul util obținut în favoarea cetățenilor ca urmare a cheltuirii unor sume de bani din bugetul de stat. Adică, și mai clar, problema noastră este că statul cheltuiește fără ca cetățenii să simtă beneficii personale și o îmbunătățire a serviciilor publice. Probabil că singurele companii profitabile sunt acelea din domeniul energiei, în rest, „statul plătește!”.
Dar să vorbim acum doar despre companiile de stat, multe la număr, destule inactive, doar câteva profitabile. Se cheltuiește enorm pentru ținerea lor în viață pe motivul că sunt vitale și strategice, dar nu s-a întreprins nimic pentru îmbunătățirea activității lor manageriale astfel încât să devină din ce în ce mai eficiente. Ele au devenit un fel de asocieri de interese în care șefii sunt discreționari și au întotdeauna un spate politic. Putem vorbi despre un gen de rețea de interese în care cuvântul de ordine este găsirea celor mai eficiente mijloace, uneori rafinate, alteori subtile, de a jefui statul. Iar statul plătește pentru că garanții acestui jaf național sunt partidele politice și reprezentanții lor eternizați în posturi decizionale.
Un expert în resurse umane „s-a scăpat” zilele astea prin mass media și, fără să dea numele companiei, a povestit despre numirea unui nou consiliu de administrație. Vechiul consiliu de administrație a organizat concursul, criteriile au fost făcute de vechiul consiliu astfel încât să poată fi îndeplinite doar de ei, apoi au făcut un simulacru de interviu pentru candidați în care au jucat o scenă de teatru absurd în care fiecare a fost pe rând candidat examinat în fața juriului alcătuit din ceilalți colegi ai săi. Iar dacă vorbim despre numirile în consiliile de administrație atunci surprizele sunt și mai uluitoare, căci averm o faună demnă de „Ferma animalelor” a lui Orwell.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/06/23/prof-constantin-stoenescu-promisiunea-dez-privilegierii/
Aceasta-i realitatea și nu are rost să ne ascundem după degete. Sau o putem face în continuare cu prețul unui stat falimentar în timp ce jefuitorii săi prosperă sub protecție politică fără ca nimeni să le ceară socoteală. Așadar, avem nevoie de companii de stat, într-adevăr, ele sunt vitale și strategice, pot servi binele și interesul public, dar hai să trecem serios la treabă și să separăm grâul de neghină. A cam venit vremea să o facem după criterii de competență și competitivitate, altfel vom lovi cu oiștea în gard la fiecare ieșire pe uliță.
