PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Cercul vicios al crizei bugetare
Nu suntem în deficit bugetar de azi sau de ieri, ci, s-ar putea spune cu cinism, dintotdeauna. Totuși, dincolo de perioadele în care deficitul a fost unul suportabil, putem identifica mai multe bucle istorice ale deficitului care au generat crize, recesiune, austeritate, precum și poveri fiscale pentru majoritatea cetățenilor. Precedenta a fost, ne reamintim cu ușurință, rezultatul spargerii bulelor fianciare internaționale de la sfârșitul anului 2008 și a durat câțiva ani.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/08/12/prof-constantin-stoenescu-stafia-luptei-de-clasa-bantuie-prin-lume/
Din cauza deficitelor și a dezechilibrelor structurale, economia României, până în anul 2008 pe creștere accentuată, s-a contractat brusc în anul 2009 cu peste 7%, unul dintre cele mai mari procente din Uniunea Europeană. Investițiile s-au redus și consumul populației a scăzut. Ne reamintim că am avut nevoie de asitență financiară și au fost luate măsuri nemiloase de austeritate, așa cum au fost tăierea salariilor bugetarilor cu 25% și creșterea TVA de la 19% la 21%. Efectul acestor măsuri a fost adâncirea recesiunii pe termen scurt, dar norocul unui an agricol îmbelșugat și contextul economic favorabil relansării exporturilor ne dus pe un plus fragil în anii următori, dar fără a trece peste anul 2008 al începutului crizei. Se zice că omul are capacitatea de a învăța din experiențele anterioare, de aceea am început prin acest exercițiu de reamintire a unei crize pe care am trăit-o pe pielea noastră.
Dacă analizăm criza actuală și încercăm să o facem fără ipocrizie, atunci vom constata că ea a fost produsă în primul rând prin acțiunile politicienilor. Desigur, sunt și o serie de elemente și ingrediente externe și conjuncturale, însă, în principal, aruncarea țării în criză a fost făcută prin acțiunile populiste și iresponsabile ale politicienilor. Altfel spus, acum avem de-a face cu o criză ale cărei cauze sunt preponderent interne, deci nu mai putem da vina pe contextul complet nefavorabil. Parafrazându-l pe Bălcescu, aș spune că împrejurările externe sunt doar ocazia, nu și cauza crizei actuale. Brava noastră clasă politică a început să lucreze în favoarea noii crize îndată ce o încheiasem pe precedenta, iar crizele suprapuse și criza multiplă generată de pandemie, înclusiv cu o componentă psihosocială complexă manifestată prin subminarea încrederii în instituții, au făcut-o inevitabilă pe aceea pe care ne este atât de greu să o acceptăm acum.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/08/05/prof-constantin-stoenescu-nostalgia-esecului/
Să fim corecți cu noi înșine și să ne reamintim faptele. Începând cu anul 2016, pe fondul creșteri economice și al unui ritm remarcabil de convergență cu Uniunea Europeană, a început un proces accelerat de relaxare fiscală prin introducerea de tot felul de reduceri de taxe, scutiri de taxe, ori excepții. Pe de altă parte, tot cam de atunci au început și majorările de salarii și de pensii, firești în condițiile creșterii economice, numai că acestea s-au făcut arbitrar și au scăpat de sub control, ajungându-se la inechități și aberații, deși s-a trâmbițat mult pe seama unei abordări unitare a salarizării în sistemul bugetar. Astfel, unele salarii ale unor categorii profesionale au crescut într-un mod privilegiat fără a se lua în seamă criterii de eficiență și de performanță. De asemenea, au fost introduse tot felul de forme de sprijin financiar, de compensare și de stimulare, necesare desigur într-n stat care își asumă politici sociale, dar fără a se ține seama de limitele de suportabilitate ale bugetului. Altfel spus, ne-am întins mai mult decât ține plapuma.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/07/28/prof-constantin-stoenescu-companiile-de-stat-mosie-de-partid/
Așa se face că deficitul bugetar a depășit plafonul de 3% din PIB asumat prin Tratatul de la Maastricht. Trebuie să recunoaștem că Uniunea Europeană a privit cu toleranță situația în condițiile în care am trecut prin pandemie, avem lângă noi războiul din Ucraina și trecem la nivel mondial printr-o criză energetică. Am găsit scuze, dar nu am făcut nmic pentru o ajustare din mers, ci, din motive electorale care s-au prelungit, am continuat să fim îngăduitori și darnici, așa că s-a cheltuit în draci, ajungând anul trecut la un deficit record de 9,3%. Chiar și în aceste condiții, în toamna anului trecut, Comisia Europeană a dat o derogare și ne-a păsuit, așteptând o reacție de asumare a responsabilității din partea noastră.
Așa am ajuns într-o situație limită care nu mai poate continua. Cât credem că mai putem trăi pe datorie împrumutându-ne de pe piețele internaționale? Era nevoie de fermitate politică pentru a schimba cursul și acest lucru a fost făcut. Desigur, sunt nemulțumiri, unii se simt nedreptățiți, alții spun că ordinea măsurilor trebuia să fie alta, că trebuia început cu clasa politică, adică aceia care au provocat criza, iar nu cu cetățenii cei mulți. Dar ceea ce s-a început trebuie să fie continuat printr-o reformă radicală a instituțiilor statului pentru a ieși din criză și pentru a ne transforma într-o societate mai bună, echitabilă și prosperă.
În final, o adiere de optimism. Criza actuală nu este una la fel de gravă din punct de vedere economic ca precedenta, căci nu avem recesiune, iar economia țării este mai puternică decât era în anul 2008. Avem șansa de a nu cădea, rămâne de văzut dacă ne vom păstra echilibrul. Prima provocare pentru guvernanți este de a găsi soluții pentru ca austeritatea să nu provoace recesiune și, în același timp, să recâștige rapid încrederea populației pentru a nu se ajunge la o criză politică.
