PROF. GHEORGHE BICHICEAN: Poziție civică privind declarațiile doamnei Elena Costache, Președinte Consiliului Superior al Magistraturii
Președinta Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Elena Costache, consideră că magistraţii „nu pot fi puşi pe picior de egalitate cu alte categorii sociale”. Am rămas neplăcut și profund surprins de această afirmație.
Este nu doar jignitoare, ci și periculoasă pentru coeziunea socială a României.
O astfel de declarație poate fi privită din mai multe unghiuri, însă indiferent de abordare, ridică probleme de fond legate de egalitate, solidaritate și responsabilitate publică.
A susține public că o categorie profesională este „deasupra” celorlalte, înseamnă a nega principiul constituțional al egalității în fața legii și a submina solidaritatea socială.
Din perspectivă morală și civică. afirmația că magistrații „nu pot fi puși pe picior de egalitate cu alte categorii sociale” sugerează o mentalitate elitistă, în care o categorie profesională se consideră superioară restului societății.
Într-un stat democratic, toate profesiile trebuie să se raporteze la principiul egalității în fața legii. Diferențele de salarizare sau de pensie pot exista, dar ele trebuie justificate prin criterii obiective, nu prin statutul social autoproclamat.
Din perspectivă socială. În timp ce milioane de pensionari trăiesc la limita subzistenței, pensiile speciale pentru magistrați depășesc adesea de zeci de ori pensia medie din România. Un asemenea contrast creează fracturi sociale, alimentând neîncrederea în instituții.
A nega public, chiar și implicit, principiul egalității sociale, înseamnă a transmite românilor că există „cetățeni de rangul întâi” și „cetățeni de rang secund”, iar cel care afirmă se poziționează, fără ezitare, în prima categorie.
Mai categoric spus, afirmația că „magistrații nu pot fi puși pe picior de egalitate cu alte categorii sociale” este o insultă la adresa întregii Românii.
Din perspectivă instituțională. Rolul unui magistrat este esențial într-un stat de drept, dar acest rol nu conferă drepturi nelimitate și imuabile, mai ales când se pune problema sustenabilității financiare a sistemului de pensii.
În timp ce milioane de pensionari supraviețuiesc cu pensii sub 2.000 lei, magistrații se pensionează „la vârste fragede”, cu sume de zeci de ori mai mari, finanțate din banii contribuabililor. Această realitate nu este doar imorală, ci și nesustenabilă.
Refuzul categoric al oricărei schimbări transmite un mesaj de ruptură față de realitatea economică în care trăiesc ceilalți cetățeni.
Afirmația este făcută într-un moment în care milioane de pensionari mai pierd o sumă de bani din pensia mai mare de 3000 lei – 10% datorită CASS -, ceea ce arată o lipsă flagrantă de empatie față de restul populației și o ruptură evidentă între o parte a elitei judiciare și societatea pe care pretinde că o servește.
Într-o Românie democratică nimeni nu ar trebui să se considere mai presus decât ceilalți cetățeni. Reforma pensiilor, inclusiv a celor speciale, trebuie să fie guvernată de echitate, sustenabilitate și respect față de întreaga societate.
Mai grav este că respingerea categorică a oricărei reforme a pensiilor speciale, este însoțită de un discurs superior și arogant. Respectul pentru magistrați și rolul lor fundamental într-un stat de drept este necontestat. Dar acest respect nu poate justifica menținerea unor privilegii uriașe în raport cu restul populației, disproporționate, apărate printr-un discurs superior și exclusivist. Sunt privilegii care nu pot fi justificate într-o societate democratică.
Autoritatea nu se impune prin privilegii, ci prin exemplu moral. Iar exemplul moral începe cu înțelegere, respect, renunțarea benevolă la privilegii nedrepte și acceptarea acelorași reguli ca pentru toți ceilalți cetățeni. Nu se mai poate accepta un sistem în care sacrificiile sunt pentru mulți, iar beneficiile uriașe pentru foarte puțini.
Ca cetățean și pensionar, profesor universitar care de-a lungul timpului am contribuit și la pregătirea multor absolvenți ai facultăților de drept (ca titular al cursurilor de Drept roman și Istoria statului și dreptului) sunt consternat și indignat de declarația doamnei Elena Costache, președinta Consiliului Superior al Magistraturii
Este nevoie, acum mai mult ca oricând, ca liderii instituțiilor publice să dea dovadă de modestie, responsabilitate și respect pentru toți românii, nu doar pentru propriul corp profesional.
Personal, sunt pentru acordarea unor salarii pentru magistrați conform cu rolul și responsabilitatea lor socială, atât timp cât sunt activi, pentru a fi stimulați în aplicarea justă și echitabilă a legii, pentru a-i proteja și a le oferi stimulentul necesar datorită interzicerii altor activități (mai puțin cele din învățământ, de exemplu). Însă a argumenta aceste pensii foarte mari prin invocarea „independenței justiției” după încetarea activității, mi se pare nu doar desuet, ci și fără acoperire în litera Constituția României.
Respectăm justiția, dar privilegiile uriașe nu se mai pot apăra prin aroganță și dispreț față de cetățeni, iar egalitatea în fața legii nu este negociabilă !
Să nu utiăm unul dintre importantele precepte ale dreptului roman: Nemo debet esse iudex in propria causa !
