PROF. GHEORGHE BICHICEAN: MEMORIU DE POZIȚIE privind caracterul nejustificat al fiscalizării pensiilor
- Punctul de plecare: pensia este o asigurare, nu un venit impozabil
Pensia publică este rezultatul unei contribuții la un sistem de asigurări sociale. Contribuția nu este voluntară, ci obligatorie, și se plătește pe tot parcursul activității profesionale. În momentul în care persoana iese la pensie, se presupune că „evenimentul asigurat”, cu alte cuvinte „riscul asiguar” în alte cazuri de asigurare – adică bătrânețea și incapacitatea de a mai munci – s-a produs, iar statul devine debitorul persoanei asigurate.
Conform principiilor care guvernează sistemul public de pensii, pensia nu este o formă de venit dobândit prin muncă activă, ci o compensație pentru pierderea capacității de muncă odată cu înaintarea în vârstă. Este rezultatul direct al contribuțiilor sociale plătite în mod obligatoriu, în conformitate cu legea aplicabilă fiecăruia, de către fiecare lucrător.
Așadar, pensia este, în esență, răspunsul statului la producerea „evenimentului asigurat” – atingerea vârstei de pensionare și încetarea raporturilor de muncă. În acest sens, pensia este similară oricărei alte despăgubiri dintr-o asigurare: nu reprezintă un beneficiu obținut aleatoriu sau un profit, ci o contraprestație legitimă.
- Diferența între pensie și alte forme de venit
În mod normal, în logica unei asigurări clasice, cum este cea pentru mașină sau viață, primele se plătesc de către asigurat, iar despăgubirile/indemnizațiile se plătesc de către asigurator fără a fi impozitate.
În cazul sistemului public de pensii, statul este în același timp asigurator și beneficiarul fiscal, ceea ce creează un conflict de interese evident: după ce plătește pensia ca obligație asumată în baza contribuției anterioare, vine și reține o parte din ea prin taxe sau contribuții. Aici intervine problema de fond.
De ce se impozitează pensiile în România ? Conform Codului Fiscal:
- pensiile până la un anumit plafon (actualmente 3.000 lei) nu sunt impozitate;
- ceea ce depășește acest prag este impozitat cu 10%;
- începând din 2025, pentru pensiile mai mari de 3000 lei, se reține și contribuția la sănătate (CASS)
Justificarea statului: pensiile sunt considerate „venituri”, iar statul spune că orice venit trebuie tratat fiscal uniform, indiferent de sursă. Aceasta este o abordare fiscalizantă, nu una de protecție socială
- De ce nu sunt impozitate alte despăgubiri asiguratorii ?
Dacă în cazul unei asigurări auto sau de viață, în cazul producerii riscului asigurat despăgubirea acordată NU este impozitată – deși primele de asigurare sunt plătite voluntar și individual -, nu se poate înțelege de ce pensia, care derivă din contribuții obligatorii și care reflectă o solidaritate socială, devine obiect de impozitare și reținere de CASS.
Această dublă standardizare – despăgubiri neimpozitate versus pensie impozitată – creează o inechitate flagrantă, care desconsideră natura juridică a pensiei ca drept patrimonial derivat dintr-o relație de asigurare publică.
În cazul unei polițe auto sau de viață despăgubirea nu este impozitată pentru că nu este considerată un venit, ci o compensație pentru un prejudiciu sau o stare de nevoie.
Prin analogie, pensia ar trebui tratată similar, pentru că nu este „venit obținut” prin activitate productivă, ci o contraprestație pentru contribuția de-o viață.
- Plata CASS din pensie – o constrângere nedreaptă
În mod deosebit, consider abuzivă reținerea contribuției la sănătate (CASS) din pensii. Majoritatea pensionarilor au contribuit ani la rând la sistemul de sănătate, au dreptul constituțional la acces la servicii medicale, se confruntă la vârsta înaintată cu cele mai mari nevoi de îngrijire.
Impunerea CASS tocmai în această perioadă a vieții, și tocmai asupra unei sume care reprezintă restituirea drepturilor câștigate, este nu doar fiscal incorectă, ci și etic respingătoare.
Această impunere poate fi interpretată ca un abuz legalizat, pentru că statul încasează contribuții obligatorii zeci de ani, apoi, când survine evenimentul asigurat (bătrânețea, incapacitatea de muncă), condiționează plata pensiei prin noi taxe și contribuții, ceea ce contravine principiului fundamental al asigurării sociale: solidaritatea și protecția în fața riscurilor vieții.
Această abordare a statului reflectă o lipsă de coerență în politica fiscală și socială.
În loc să respecte caracterul de drept câștigat al pensiei, o tratează ca pe un venit supus fiscalizării, ceea ce este, din punctul meu de vedere, etic incorect și social injust.
În consecință, solicit:
– Eliminarea oricărei forme de impozitare asupra pensiilor sub forma CASS sau impozit pe venit.
– Recunoașterea explicită a caracterului de asigurare al pensiei în toate actele normative relevante.
– Reevaluarea legislației fiscale în sensul consolidării demnității vârstnicului, nu al împovărării lui suplimentare.
Consider că este momentul ca autoritățile publice să trateze cu respect și echitate milioanele de cetățeni care au contribuit conștiincios la dezvoltarea statului român, și care, la vârsta senectuții,
așteaptă nu pomeni, ci dreptate!
