PROF. GHEORGHE BICHICEAN: ”Experimentul România” sau criza morală a unui stat care-și pedepsește cetățenii
Trăim, fără îndoială, una dintre cele mai tulburătoare perioade ale României post-decembriste. O perioadă în care nu doar economia este în dezechilibru, ci și valorile fundamentale ale unei societăți democratice: echitatea, legalitatea, solidaritatea și respectul față de cetățean.
Pentru că este vorba nu doar despre o criză economică, ci o criză de încredere, de moralitate guvernamentală și de respect.
Măsurile adoptate de actualul guvern par să configureze nu o strategie economică, ci un veritabil experiment social: până unde poate fi împinsă o populație în numele unui „interes național” niciodată clar definit, dar mereu invocat?
Experimentul România este o realitate dureroasă. Ideea unui experiment social nu mai pare deloc o metaforă. Pentru că suntem martorii unor decizii luate fără consultare publică reală, a unor tăieri neuniforme și punitive aplicate celor vulnerabili (pensionari, mici întreprinzători), într-o vizibilă răsturnare a priorităților, în care echilibrul bugetar pare să justifice nedreptatea socială.
Este oglinda a doar câtorva repere, fără a mai dezvolta afrontul prin numirea a cinci vicepremieri, prin trecerea măsurilor fundamentale pentru reducerea deficitului bugetar în „pachete” … viitoare și chiar etichetarea noastră, a cetățenilor, ca …„ființe umane” (?). Dar oare ce ar trebui să fim ? Scalvii erau considerați „res”, adică lucruri, bunuri. Ni se face o favoare că suntem „ființe umane” ? Ar trebui să revenim la statutul de res, de bunuri publice ? Aici chiar este necesară și așteptăm o explicație și o clarificare a conceptelor din partea celui care a rostit aceste cuvinte.
Prin măsurile pe care astăzi guvenul se grăbește să își asume răspunderea (fără respectarea ad literam a prevederilor legale, vorbind de pildă numai de termenele prevăzute pentru dezbatere și adoptare), am fost și suntem martorii unei crize morale a statului care își pedepsește cetățenii.
Nu tăierile și umilirea redresează deficitul. Redresarea bugetului României nu se poate face prin tăieri oarbe, prin umilirea celor care au muncit o viață sau prin sacrificarea democrației.
- O dublă nedreptate: pensionarii între lege și batjocură
Un exemplu grăitor este tratamentul aplicat pensionarilor. După ce nu li s-a acordat procentul de actualizare cu inflația – prevăzut clar prin lege –, aceștia au fost supuși unui nou afront: reținerea a 10% din pensie sub forma contribuției pentru asigurări de sănătate (CASS).
Se invocă legalitatea acestei măsuri, dar legalitatea este aplicată selectiv.
Atunci când vine vorba despre pensiile speciale, despre primele de pensionare uriașe din multe sectoare, ni se spune că „sunt imorale, dar legale”. Când este vorba despre drepturile pensionarilor obișnuiți, nu mai sunt nici legale, nici morale. Sunt „sacrificabile”.
Această dublă măsură este inacceptabilă într-un stat de drept. Este ilegală sau cel puțin discutabil juridic, pentru că ignoră spiritul și litera legii. O ignorare care reflectă o contradicție gravă în gândire și aplicarea legii.
- Creșterea TVA: statul greșește ținta
O altă măsură cu impact devastator asupra populației este majorarea TVA. Se lovește în consumul de bază, în coșul zilnic al celor care trăiesc din salarii modeste sau din pensii.
În același timp, nimeni nu vorbește serios despre cele aproape 35% din TVA care nu sunt colectate de către stat.
Nu este mai firesc să reformezi ANAF, să digitalizezi colectarea, să reduci birocrația și corupția, înainte de a pune presiune pe cetățeanul corect?
Mărirea TVA-ului este cea mai regresivă formă de fiscalitate, ea afectează cel mai tare pe cei cu venituri mici, în timp ce statul nu face reformă reală în colectare, nu combate economia subterană și nu optimizează cheltuielile publice.
Și astfel, creșterea TVA-uli devine o măsură care pedepsește cetățenii, nu evazioniștii.
- România și anularea democrației
Un moment-cheie în această derivă politică care face parte din experimentul social, l-a reprezentat anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, o premieră periculoasă în Uniunea Europeană. Este un semn clar al declinului democratic.
Anularea pentru motive netransparente și neconvingătoare, a deschis poarta unor suspiciuni fundamentale despre respectarea principiilor constituționale, obediența față de structuri de putere nealese democratic și a pregătit terenul de control social și politic accentuat.
Fără un motiv solid, fără consultare publică, fără transparență, s-a transmis populației, subliminal, următorul mesaj:
„Votul vostru contează mai puțin decât conveniențele noastre politice.”
Este un precedent grav. Este semnalul că nu doar economia este controlată discreționar, ci și democrația.
- Un test al obedienței?
Din toate aceste decizii se conturează imaginea unei testări sistematice a obedienței publice.
Cât de mult poate fi sacrificată populația, fără reacții majore?
Cât de mult pot fi încălcate sau ocolite legile, fără reacție instituțională?
Cât de mult poate fi relativizată democrația, fără a stârni indignare colectivă?
Și, astfel, România pare să fi devenit un laborator de supunere, al obedienței, nu un stat modern european.
Un stat care își distruge capitalul uman și încrederea cetățenilor săi nu va fi nici eficient economic, nici respectat internațional.
Nu acesta este soluția. Iar indiferența nu va salva democrația.
Este nevoie de voci curajoase, de solidaritate civică, de respect față de adevăr și lege.
Obediența se testează și ea poate fi periculoasă.
Experimentul România este resimțit de mulți români ca un test al limitei de suportabilitate socială. Democrația, dacă rămâne doar pe hârtie, iar poporul nu reacționează civic și solidar, poate fi transformată rapid.
