Din dicționar, pe înțelesul tuturor: PORTOCALĂ – fructul al cărui nume păstrează amintirea unei călătorii prin lume
Există cuvinte pe care le folosim fără să ne întrebăm vreodată de unde vin. „Portocală” este unul dintre ele. O asociem cu iarna, cu mirosul proaspăt al citricelor și cu mesele de sărbătoare. Dar numele acestui fruct ascunde o poveste despre negustori, călătorii pe mare și întâlnirea dintre culturi. Mai mult, în anumite limbi, denumirea portocalei păstrează o legătură surprinzătoare cu numele unei țări europene.
Potrivit DEX, portocală este fructul portocalului, de formă sferică, cu pulpă zemoasă și coajă de culoare galben-roșiatică.
Surse: Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Cuvântul românesc provine din neogrecescul portokáli, iar forme înrudite se întâlnesc în turcă, bulgară și albaneză. La originea acestei familii de denumiri se află numele portughezilor, asociat cu răspândirea portocalelor dulci în bazinul mediteraneean și în alte regiuni ale lumii.
Aici începe partea fascinantă a poveștii. În mai multe limbi, fructul poartă un nume care amintește de Portugalia. În greacă, de exemplu, portokáli este denumirea obișnuită pentru portocală. În alte limbi, însă, lucrurile stau diferit: englezescul orange și francezul orange au urmat un traseu etimologic distinct, pornind de la denumiri orientale ale fructului.
Portocalul își are originile în Asia, iar citricele au circulat timp de secole prin rețele comerciale care legau Asia de Orientul Mijlociu și de Europa. Portughezii au avut un rol important în răspândirea portocalelor dulci în epoca marilor navigații, când rutele maritime au schimbat radical comerțul dintre continente.
Este important să facem o distincție: portughezii nu au descoperit portocala și nici nu au inventat fructul. Rolul lor a fost legat de răspândirea și comercializarea anumitor soiuri, iar această influență a rămas imprimată în vocabularul unor popoare.
Cuvântul a dat naștere și unei alte denumiri foarte cunoscute în română: portocaliu, numele culorii pe care o asociem imediat cu coaja fructului. Astfel, numele unui aliment a ajuns să desemneze o culoare, iar culoarea a devenit, la rândul ei, un reper în limbajul nostru de zi cu zi.
Există și o ironie frumoasă în această poveste: în timp ce româna păstrează în cuvântul „portocală” o urmă a legăturilor comerciale mediteraneene, engleza folosește un termen care a trecut prin alte limbi și alte regiuni ale lumii. Același fruct, dar istorii lingvistice diferite.
„Portocală” este, așadar, mai mult decât numele unui fruct. Este o mică arhivă a călătoriilor comerciale, a contactelor dintre popoare și a felului în care limba păstrează amintirea unor epoci îndepărtate. Uneori, chiar și un fruct pe care îl curățăm în câteva secunde poate ascunde o istorie care a traversat continente.
