Din dicționar, pe înțelesul tuturor: HAZNA – de la „comoară” la locul cel mai puțin prețios din gospodărie
„Hazna” este un cuvânt care poate stârni zâmbete, mai ales pentru că desemnează un loc asociat cu murdăria și cu lucrurile de care vrem să scăpăm. Originea lui este însă aproape opusă sensului pe care îl are astăzi.
Potrivit DEX, hazna desemnează un „loc amenajat pentru colectarea dejecțiilor, în special o groapă sau un rezervor pentru asemenea resturi”.
Surse: DEX, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Cuvântul vine din turcescul hazine, care înseamnă „tezaur”, „comoară”, „vistierie”. La origine, termenul are legătură cu arăbescul khazīna, cu sensul de „tezaur” sau „comoară”.
Cum s-a ajuns de la „comoară” la hazna? Explicația este legată de schimbarea de sens prin intermediul unor termeni care desemnau un rezervor, o încăpere sau un loc de păstrare. În limba română, sensul s-a specializat într-o direcție cu totul diferită, ajungând să desemneze rezervorul în care se colectau murdăriile și dejecțiile.
Este unul dintre cele mai spectaculoase exemple de schimbare semantică: „comoară” și „hazna” ajung să fie, în română, două cuvinte cu imagini aproape opuse.
Astfel de transformări ne arată cât de imprevizibilă poate fi istoria cuvintelor. Un termen care desemna un loc unde se păstrează ceva valoros poate ajunge, după secole și schimbări de sens, să desemneze tocmai locul unde se adună ceea ce oamenii vor să arunce.
Poate că „hazna” este unul dintre cele mai bune exemple pentru ideea că etimologia nu este întotdeauna evidentă din sensul actual al unui cuvânt. Uneori, pentru a afla povestea adevărată, trebuie să sapi mult mai adânc decât pare necesar.
