Din dicționar, pe înțelesul tuturor: DULAP – mobilierul al cărui nume vine dintr-un loc neașteptat
„Dulap” este unul dintre cele mai obișnuite cuvinte din vocabularul nostru. Îl avem în dormitor, în bucătărie, în birou și aproape oriunde există lucruri care trebuie păstrate. Tocmai de aceea, originea lui poate fi surprinzătoare.
Potrivit DEX, dulap este un „corp de mobilier prevăzut cu rafturi, sertare sau compartimente, destinat păstrării obiectelor”.
Surse: DEX, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Cuvântul românesc dulap provine din turcescul dolap, care desemna inițial un mecanism sau o instalație rotitoare și, în anumite contexte, un compartiment ori un spațiu prevăzut cu o mișcare de rotație. De aici, cuvântul a ajuns să desemneze în română diferite tipuri de construcții sau mecanisme, iar ulterior s-a specializat pentru piesa de mobilier pe care o cunoaștem astăzi.
Interesant este tocmai acest traseu: un cuvânt care nu s-a născut pentru a denumi dulapul modern a ajuns, în timp, să fie asociat aproape exclusiv cu mobilierul.
Astăzi, când spunem „deschide dulapul” sau „pune haina în dulap”, nu ne mai gândim nicio clipă la sensurile mai vechi ale cuvântului. El a devenit complet românesc în percepția noastră.
Povestea lui „dulap” arată modul în care obiectele se schimbă, iar cuvintele care le denumesc își schimbă odată cu ele sensul. Uneori, în spatele celui mai banal obiect din casă se ascunde o călătorie lingvistică surprinzătoare.
