Din dicționar, pe înțelesul tuturor: PÂRDALNIC – un cuvânt cu iz vechi și cu multe nuanțe
Sunt cuvinte care par să aibă în ele mai multă poveste decât sens. „Pârdalnic” este unul dintre acestea. Îl întâlnim mai ales în expresii precum „copil pârdalnic”, „om pârdalnic” sau „vreme pârdalnică”, iar în spatele lui se află un termen vechi, păstrat în limba română cu o nuanță când ironică, când mustrătoare, și chiar afectuoasă.
Potrivit DEX, pârdalnic se referă la o persoană sau la un lucru care provoacă necazuri, care este dificil, năstrușnic ori greu de stăpânit. Cuvântul poate avea și sensul de „afurisit”, „blestemat” sau „rău”, în funcție de context.
Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Originea cuvântului este legată de „pârda”, un termen vechi cu sensul de „iad”, „loc al osândei” sau „pierzanie”. În această familie de cuvinte apare și verbul „a pârdălui”, cu sensuri vechi precum „a blestema”, „a afurisi” sau „a chinui”. De aici s-a format „pârdalnic”, un cuvânt care păstrează și astăzi ceva din vechea idee de rău, necaz sau pedeapsă.
În vorbirea populară, însă, „pârdalnic” nu este întotdeauna un cuvânt cu adevărat aspru. Dimpotrivă, el poate exprima o formă de dojană amestecată cu simpatie. Când cineva spune „copil pârdalnic”, nu înseamnă neapărat că acel copil este rău, ci mai degrabă că este neastâmpărat, poznaș și greu de potolit. În asemenea situații, cuvântul poate deveni aproape o formulă afectuoasă.
„Pârdalnic” poate fi folosit și pentru lucruri sau situații care dau bătăi de cap. Spunem, de exemplu, „pârdalnica asta de ușă nu se mai închide” sau „pârdalnicul de frig”. În aceste construcții, termenul funcționează ca o intensificare: ceva este enervant, supărător sau persistent.
Un lucru interesant este tocmai această capacitate a cuvântului de a-și schimba nuanța în funcție de context. Poate fi o insultă ușoară, o mustrare, o expresie de enervare sau chiar o formulă glumeață. Tonul celui care vorbește face diferența.
Astăzi, „pârdalnic” are un aer arhaic și popular și este mai puțin frecvent în conversația de zi cu zi decât odinioară. Tocmai de aceea, atunci când apare într-un text literar, într-o poveste sau într-o vorbire cu iz tradițional, contribuie la crearea unei atmosfere aparte.
„Pârdalnic” este un bun exemplu despre felul în care limba română transformă cuvintele vechi și le dă, în timp, nuanțe noi și neașteptate.
