Din dicționar, pe înțelesul tuturor: RAHAT – de la „neplăcere” la o dulceață orientală

Puține cuvinte românești sunt la fel de interesante prin numărul și diferența dintre sensurile lor precum „rahat”. Pentru unii, este numele unor dulciuri moi și parfumate, pentru alții, un termen colocvial cu sens neplăcut. În spatele tuturor acestor utilizări se află însă o istorie lingvistică veche, legată de lumea orientală.

Potrivit DEX, rahat denumește, printre altele, o „prăjitură făcută dintr-un sirop de zahăr și amidon, în care se pot adăuga diferite ingrediente, cum sunt nucile, alunele sau aromele”. Cuvântul are însă și sensuri figurate sau vulgare, dezvoltate ulterior în limba română.

Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.

Etimologic, „rahat” provine din turcescul rahat, care are sensuri legate de „odihnă”, „liniște”, „confort” sau „plăcere”. Termenul turcesc provine din arabul rāḥa, „odihnă”, „repaus”, „ușurare”. În lumea orientală, această familie de cuvinte a ajuns asociată și cu desertul cunoscut astăzi în multe țări sub numele de rahat.

Denumirea completă a desertului este legată de expresia turcească rahat lokum, de unde provine și denumirea „lokum”, folosită în multe limbi. Preparatul se obține, în mod tradițional, prin fierberea unui amestec de zahăr și amidon, la care se pot adăuga apă de trandafiri, lămâie, fistic, alune sau alte ingrediente.

Rahatul a devenit cunoscut în spațiul românesc mai ales prin contactele cu lumea otomană și prin comerț. A intrat în bucătăria și cofetăria locală și a ajuns să fie folosit atât ca desert, cât și ca ingredient în diverse prăjituri tradiționale.

În limba română, însă, cuvântul a căpătat în timp și sensuri figurate. Un astfel de proces este foarte obișnuit în evoluția limbilor: un cuvânt concret ajunge să fie folosit metaforic pentru a denumi o situație, un lucru sau o faptă considerată lipsită de valoare. În registrul familiar și vulgar, „rahat” este astăzi folosit cu sensuri care nu mai au legătură cu desertul orientală.

Există și expresia „Baftă! Rahat!”, folosită în lumea teatrului ca formulă tradițională prin care unui actor i se urează succes. Originea acestei tradiții este asociată cu o poveste veche potrivit căreia prezența multor trăsuri și a „rahatului” de cal în fața unui teatru ar fi fost semnul că spectacolul avea mulți spectatori.

Astfel, „rahat” este un exemplu spectaculos de cuvânt care a parcurs un drum lung: de la ideea de odihnă și plăcere, la numele unui desert oriental și, mai târziu, la sensuri figurate și vulgare. Un singur cuvânt poate păstra, în vocabularul unei limbi, urmele unor epoci și ale unor lumi culturale foarte diferite.