Din dicționar, pe înțelesul tuturor: IAURT – gustul cu o istorie veche
Puține alimente sunt atât de răspândite în lume precum iaurtul. Îl găsim la micul dejun, în deserturi, în sosuri sau în dietele recomandate de nutriționiști, dar dincolo de gustul său familiar, cuvântul iaurt ascunde o istorie veche, legată de tradițiile păstorilor din Asia și Anatolia.
Potrivit DEX, iaurt înseamnă „produs alimentar obținut prin fermentarea laptelui cu ajutorul unor culturi speciale de bacterii lactice”.
Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Cuvântul provine din turcescul yoğurt, derivat din verbul yoğurmak, care înseamnă „a frământa”, „a îngroșa” sau „a face să se coaguleze”. Denumirea descria procesul prin care laptele se transforma într-un produs mai consistent și mai ușor de păstrat. Din limba turcă, termenul a fost preluat în numeroase limbi europene, inclusiv în română.
Fermentarea laptelui este cunoscută de mii de ani. Popoarele nomade din Asia Centrală păstrau laptele în burdufuri din piele, iar bacteriile naturale îl transformau într-un aliment care rezista mai mult și putea fi transportat cu ușurință. Astfel, iaurtul a devenit unul dintre cele mai vechi produse lactate consumate de om.
În limba română, cuvântul desemnează atât produsul tradițional, cât și numeroasele variante moderne, cu fructe, cereale sau diverse arome. Expresii precum „iaurt natural”, „iaurt grecesc” sau „iaurt de băut” sunt astăzi obișnuite în vocabularul de zi cu zi.
Este interesant că un cuvânt născut dintr-o tehnică străveche de conservare a laptelui desemnează unul dintre cele mai populare alimente din lume. De fiecare dată când deschidem un pahar de iaurt, folosim un cuvânt care poartă cu el o istorie de mii de ani.
