Din dicționar, pe înțelesul tuturor: ȘPERȚ – cuvântul care spune povestea mitei și a câștigului obținut pe ascuns
De secole, acest cuvânt circulă prin Europa, iar în limba română a ajuns să desemneze unul dintre cele mai condamnate obiceiuri sociale.
Când auzim cuvântul șperț, ne gândim imediat la mită. Este unul dintre termenii cei mai expresivi ai limbii române pentru desemnarea banilor sau avantajelor oferite ilegal, în schimbul unui avantaj sau al încălcării regulilor.
Potrivit DEX, șperț înseamnă „mită; câștig ilicit obținut prin abuz sau înșelăciune”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009
Istoria cuvântului este însă mult mai veche decât fenomenul pe care îl desemnează astăzi. Specialiștii consideră că termenul provine din germana Sperrgeld („taxă de blocare”, „sumă plătită pentru ridicarea unei interdicții”) sau din aceeași familie lexicală germană, intrând în română prin intermediul limbilor din Europa Centrală. Dicționarele etimologice arată că traseul exact este dificil de reconstituit, însă originea germanică este acceptată de majoritatea cercetătorilor.
Transformarea semantică este deosebit de interesantă. Inițial, termenul desemna o plată oficială sau o taxă percepută în anumite împrejurări. În timp, sensul s-a deplasat către o plată făcută neoficial pentru a obține un avantaj, iar în limba română a ajuns să însemne exclusiv mită sau câștig necinstit.
Este un exemplu clasic despre felul în care societatea schimbă sensul cuvintelor. O noțiune administrativă s-a transformat într-un simbol al corupției, iar astăzi aproape nimeni nu mai bănuiește că, la origine, nu avea această încărcătură morală. Limbajul păstrează adeseori urmele istoriei, iar șperț ne amintește că uneori nu doar legile se schimbă, ci și sensurile cuvintelor care le însoțesc.
