Din dicționar, pe înțelesul tuturor: MARAFET – de la măiestrie la… fițe
Dacă ai auzit vreodată expresia „Lasă marafeturile!” sau „Nu mai face atâtea marafeturi!”, probabil ai înțeles că este vorba despre mofturi sau pretenții exagerate. Dar puțini știu că acest cuvânt avea odinioară un cu totul alt înțeles.
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), marafet are mai multe sensuri:
- „mofturi, nazuri, fițe”;
- „podoabă (pretențioasă); lucru mărunt, fleac”;
- „meșteșug, dibăcie, iscusință, pricepere; procedeu, mijloc; prin extensie, truc, tertip sau artificiu”.
Sursa: DEX (ediția 1998).
Cuvântul provine din neogrecul maraféti, unde avea sensul de meșteșug, pricepere, dibăcie. Cu alte cuvinte, la origine desemna talentul și iscusința cuiva.
În limba română însă, sensul s-a schimbat treptat. Din ideea de „meșteșug” și „artificiu”, cuvântul a ajuns să desemneze lucrurile făcute cu prea multă împopoțonare sau cu prea multe pretenții. Așa au apărut expresii precum „marafeturi”, adică fițe, nazuri sau podoabe fără rost.
Este un exemplu fascinant despre felul în care cuvintele își schimbă sensul odată cu timpul. Un termen care odinioară lăuda priceperea a ajuns să fie folosit, de cele mai multe ori, cu o ușoară ironie.
Data viitoare când auzi pe cineva spunând „Lasă marafeturile!”, merită să-ți amintești că, în trecut, același cuvânt vorbea despre măiestrie și iscusință, nu despre fițe. Este unul dintre acele cuvinte orientale care au rămas vii în limba română și care păstrează farmecul unei epoci în care influențele sudice ne-au îmbogățit vocabularul.
