Din dicționar, pe înțelesul tuturor: ÓNTIC – ceea ce există, chiar și fără tine
Nu tot ce pare este, unele lucruri pur și simplu sunt.
Trăim într-o lume pe care o interpretăm constant, dăm sens lucrurilor, le explicăm, le evaluăm, dar, dincolo de toate aceste interpretări, există o realitate simplă și directă: lucrurile care sunt, pur și simplu. Aici intervine cuvântul „ontic”, ce apare mai ales în limbajul filosofie și este folosit atunci când vrem să facem diferența între ceea ce există efectiv și ceea ce gândim despre existență.
Potrivit DEX, „ontic” înseamnă: „referitor la existență, la realitatea obiectivă; existent independent de om.”
Sursa: DEX (Dicționarul explicativ al limbii române, 2009)
Originea cuvântului vine din francezul ontique, cu rădăcini în grecescul ón, ontos – „ființă”, „ceea ce este”.
La prima vedere, pare un termen abstract, dar ideea din spate este foarte concretă. Onticul este tot ceea ce există indiferent de noi: o piatră pe marginea drumului, un copac într-o pădure, o stea îndepărtată, elemente care nu au nevoie de percepția noastră pentru a exista.
Diferența este mai interesantă atunci când facem o comparație cu felul în care gândim despre lucruri. De exemplu, o situație poate avea o realitate ontică (ce s-a întâmplat efectiv), dar interpretările noastre despre ea pot fi diferite, influențate de emoții, valori sau informații incomplete. În viața de zi cu zi, uităm adeseori această distincție și confundăm ceea ce este cu ceea ce credem că este. „Onticul” ne amintește că realitatea nu depinde de opiniile noastre despre ea.
Într-o lume plină de percepții, opinii și narațiuni, ideea de ontic reprezintă un punct de stabilitate. În esență, onticul nu ține de interpretare, ci de existență, iar înțelegerea acestei diferențe este primul pas spre a vedea mai clar unde se termină realitatea și unde începe perspectiva noastră asupra ei.
