PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Între coarnele taurului și coada pisicii
Trăim un interval de incertitudine în care aștepăm de la clasa politică decizii prin care să rezolvăm problemele economice cu care ne confruntăm, în primul rând cel mai mare deficit bugetar dintre țările Uniunii Europene, și să eliminăm riscurile unei recesiuni economce care ar periclita inevitabil și funcționarea democratică a societății.
Ceea ce remarc de la bun început sunt opacitatea față de schimbare și orbirea ideologică a clasei politice, care trăiește efectiv într-o altă lume decât lumea reală a celorlalți, „restul” societății. Pe scurt, în loc să ia taurul de coarne și măcar să încerce să înceapă un proces de reformare, clasa politică se mulțumește să tragă mâța de coadă și jubilează când mieunatul se aude în agora, semn că s-ar întâmpla totuși ceva și pe la noi.
Cred că acum este momentul prielnic pentru a iniția reforme care să schimbe profund acest stat cu instituțiile sale cu tot. După 35 de ani de evoluție democratică am ajuns să avem un stat clientelar, bazat pe dialectica raportului dintre stăpân și slugă, cu o mentalitate feudală, un stat populat cu tot felul de „seniori” mizerabili sub raportul moralității și „vasali” dispuși să cadă în servituțile cele mai josnice, un stat în care se tranzacționează poziții și se acordă favoruri fără niciun fel de acoperire în competențe și merite.
Ce-i de făcut? Cred că ar trebui să se înceapă de la vărf și să se continue de sus în jos. Dacă se va pune costul actualelor dificultăți economice la nivel macroeconomic tot pe seama populației, presimt că se va atinge pragul unei stări explozive care poate genera evoluții politice riscante. Așadar, mi se pare mult mai fiabilă calea unei reforme instituționale care să ducă la reducerea cheltuielilor și eficientizarea instituțiilor, decât împovărarea prin creșterea taxelor și a altor impozite plătite de cetățeni. Nu cetățeni au produs aceste deficite, ci clasa politică prin guvernele care s-au succedat. Nu ar fi firesc ca tot clasa politică să fie prima care să suporte consecințele?
Reforma trebuie să înceapă de la vârf, cu principalele instituții și puteri ale statului, Președinție, Guvern, Parlament, Puterea judecătorească. Trebuie făcut acum ceea ce nu am făcut după anul 1989, adică să facem funcționale instituțiile pe care le-am creat. Într-un fel, am repetat ceea ce Titu Maiorescu critica prin teoria „formei fără fond”, adică am creat doar instituții care sunt simple decoruri pentru continuarea vechilor obiceiuri ale unui regim dictatorial tip P.C.R., așa cum se glumea pe atunci, bazat pe axa „pile, cunoștințe, relații”. Clasa politică a perpetuat această tradiție nefastă.
Avem nevoie de exemple personale de austeritate, iar președintele Nicușor Dan poate oferi cu ușurință un asemenea model prin contrast cu precedentul președinte. Ne trebuie apoi un Guvern care să nu mai fie supraîncărcat prin aglomerarea eșalonului secund de decizie, cu mulțimea de secretari de stat și consilieri inutili, care se suprapun unii peste alții. Agențiile guvernamentale sunt iarăși numeroase și stufoase, iar simplifiarea acestei rețele instituționale care deseori devine parazitară ar induce un efect de încredere. Sunt apoi companiile de stat și regiile autonome, unele dintre ele „găuri negre” din punct de vedere economic, suprapopulate și ele cu poziții de decizie care nu-și au rostul. Și mai este apoi cel mai baban Parlament după raportul dintre populație și numărul de parlamentari. Ar fi timpul să-l reducem la cei 300 de aleși., suficient pentru un legislativ eficient și reprezentativ.
Toate aceste măsuri exemplare se pot decide doar prin voință politică, iar dacă nu vor fi luate și nu va fi oferită societății puterea exemplului, atunci va fi imposibil să se câștige credibilitate și să se obțină încredere la „firul ierbii”, acolo unde cetățeanul simte că pe seama lui se fac jocurile din care clasa politică iese avantajată prin simplul fapt că, așa cum ne-a spus-o Nenea Iancu, deși anunță cu fanfară revizuirea, nimic nu se schimbă.
Situația actuală este o oportunitate pentru schimbările pe care le-am menționat, iar orice întârziere va duce la alte șocuri economice și sociale. Din păcate, până acum am dovedit că nu învățăm nici măcar din acestea.
