PROF. GHEORGHE BICHICEAN: Socrate, legea și România de astăzi
Ziua de doliu național de ieri ar fi trebuit să fie un moment de unitate civică și de respect față de lege. Și totuși, o parte a clasei politice românești a ales să ignore Hotărârea de guvern și Legea care stabileau arborarea drapelului în bernă și marcarea oficială a zilei. Nu a fost o omisiune, ci o sfidare deliberată. Această atitudine contrastează profund cu exemplul clasic al filosofului atenian Socrate, pe care l-am evocat acum aproape un deceniu, la cursul festiv al absolvenților unei Facultăți de Drept.
Exemplul lui Socrate
Socrate nu a fost un fruntaș al democrației ateniene, dar nici un dușman al ei. El critica neajunsurile sistemului, însă și-a petrecut întreaga viață în Cetate, a luptat pentru ea și, în cele din urmă, a murit supunându-se legilor ei. Refuzul de a evada cu ajutorul discipolilor săi este ilustrativ: fugind, ar fi distrus chiar cadrul legal care îi permisese să își exprime convingerile.
Socrate s-a supus legilor și atunci când le considera nedrepte față de el. A considerat că alegând să trăiască la Atena și să beneficieze de protecția legilor ei, a semnat un fel de contract cu Cetatea. Încălcând acest contract, ar fi comis o nedreptate, răspunzând răului cu rău.
În pledoaria sa din proces, Socrate recunoaște supremația legii și corectitudinea judecărilor săi:
„Judecătorul nu stă acolo pentru a face din justiţie o favoare, ci pentru a decide ceea ce este drept. El a jurat nu să favorizeze pe oarecine, ci să judece urmând legile…”.
Lecția pentru prezent
În ziua de doliu național, liderii politici din România nu au fost constrânși să participe la un ceremonial religios, ci doar să respecte o Hotărâre de guvern, un act normativ obligatoriu pentru toți. Dar, în mod tacit sau invocând trecutul, au ignorat-o. Socrate ar fi procedat altfel: ar fi respectat legea, păstrându-și dreptul de a critica ulterior un comportament pe care îl considerau nedemn, pentru că respectul față de lege este temelia libertății civice.
CITEȘTE ȘI:https://monitorulzilei.ro/2025/08/04/prof-gheorghe-bichicean-suntem-unici/
Suntem aparent departe de Socrate şi de procesul lui. Şi totuşi ne vom întoarce la el. Socrate considera că cel mai mare pericol este să‑ţi imaginezi că ştii şi să nu ştii. Între un demers şi altul există o anumită convergenţă în repunerea în discuţie a certitudinilor vehiculate de cei mai mulţi și a incertidunile care încă planează asupra unor evenimente. De aceea, Socrate devine modelul înţeleptului persecutat de legea pe care o critica, dar în universul căreia trăia.
Parcurgând numai o parte din operele care i‑au fost consacrate lui Socrate, ne dăm seama că mitul a funcţionat în permanenţă. Poate că în ultimele două secole – care a văzut arzându-se cărţi, oameni politici și savanţi întemniţaţi, condamnaţi la moarte sau la exil – mitul lui Socrate s‑a încărcat de semnificaţii.
Fără respect față de lege, critica politică își pierde legitimitatea și devine pretext pentru anarhie. Socrate ne-a arătat că poți fi opozant al unei decizii și, totuși, să respecți cadrul legal în care trăiești.
Astăzi, România are nevoie de oameni care să înțeleagă că supremația legii este mai importantă decât orgoliul politic. Aceasta este lecția pe care istoria – de la Atena lui Socrate până la prezent – ne-o oferă.
Peste secole, Eleanor Roosvelt concentra într-un mod deosebit de frumos libertatea de gândire pe care o clama Socrate, reamintită și de Platon:
„Mințile mari discută idei; mințile de mijloc discută evenimente; mințile mici discută oameni”.
