Din dicționar, pe înțelesul tuturor: HOTAR – cuvântul care a pus margine lumii
„Hotar” este unul dintre acele cuvinte vechi ce par perfect românești. Îl folosim atunci când vorbim despre granițe, despre limitele unei proprietăți sau, în sens figurat, despre ceea ce nu trebuie depășit. Spunem „dincolo de hotar”, „piatră de hotar” sau „fără hotar”, iar cuvântul ne este atât de familiar încât rareori ne întrebăm de unde vine.
Potrivit DEX, hotar înseamnă „linie de demarcație care desparte o țară de alta”, dar și „linie care desparte o proprietate de alta”, iar, figurat, „limită, margine, capăt, sfârșit”. Cuvântul poate desemna și o proprietate sau un teritoriu delimitat.
Surse: DEX, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Hotar vine, potrivit DEX, din maghiarul határ, cu sensuri legate de „limită”, „margine” sau „graniță”.
Povestea este însă ceva mai complicată decât pare. Alexandru Ciorănescu arată că legătura dintre maghiarul határ și formele slave asemănătoare nu este pe deplin lămurită: există posibilitatea ca maghiara să fi împrumutat termenul dintr-o limbă slavă sau, invers, ca unele forme slave să fie înrudite cu maghiarul.
În limba română, cuvântul s-a așezat foarte bine în vocabularul vieții rurale și administrative. Hotarul era ceea ce despărțea două terenuri, două moșii sau două teritorii. De aici s-a dezvoltat firesc sensul de „graniță”, iar apoi, printr-o extindere figurată, cel de limită în general.
Interesant este și traseul către verbul a hotărî. Ideea de „a pune un hotar”, adică de a delimita și a fixa ceva, a stat la baza sensului de „a stabili”, „a decide”. În aceeași familie apar hotărât, hotărnicie, hotarnic și hotărnicie.
Astfel, când spunem că cineva „a hotărât” ceva, folosim un cuvânt care păstrează, în fundal, imaginea unei limite trasate clar. De la hotarul dintre două ogoare s-a ajuns la hotarul dintre două posibilități, două alegeri sau două drumuri.
