Din dicționar, pe înțelesul tuturor: PROSOP – de la „față” la numele obiectului cu care ne ștergem

„Prosop” este unul dintre cele mai banale cuvinte din vocabularul nostru. Îl folosim zilnic și nimic din el nu pare misterios, dar etimologia lui ascunde o schimbare de sens atât de interesantă, încât aproape că pare o glumă a limbii.

Potrivit DEX, prosop este „obiectul de țesătură folosit pentru a ne șterge după spălare”. DEX îl leagă de neogrecul prósopon, „față”, și de prosopís, „ștergar”.

Surse: DEX, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.

Povestea începe cu grecescul prósōpon, care înseamnă „față”, „chip” și, în anumite contexte, „persoană” sau „înfățișare”. Legătura cu prosopul de baie pare, la prima vedere, aproape imposibil de văzut.

Cum poate „față” să ajungă să însemne „ștergar”? Explicația este că, în greaca modernă, s-a format și termenul prosopís, asociat cu un ștergar folosit pentru față. Prin această asociere foarte concretă, obiectul cu care îți ștergi fața, termenul a ajuns să desemneze obiectul de țesătură pe care îl numim astăzi „prosop”. Și există o dovadă foarte frumoasă că acest cuvânt a circulat în spațiul balcanic: în română există și atestări regionale vechi în care „prosop” apare cu sensul de „ștergar”.

Mai mult, rădăcina grecească prosop- a intrat și în vocabularul științific internațional. O întâlnim în termeni precum „prosopografie” sau „prosoposcopie”, unde păstrează ideea de față, figură sau înfățișare umană.

Așadar, data viitoare când iei prosopul după duș, poți să te gândești că numele lui are o poveste care începe cu fața omului. Un obiect atât de simplu păstrează astfel, în numele său, o urmă a felului în care greaca a descris corpul, chipul și obiectele folosite în viața de zi cu zi.