Din dicționar, pe înțelesul tuturor: LEAC – de la remediu la orice lucru care te poate scăpa de un necaz
„Leac” este un cuvânt vechi și foarte expresiv. Îl folosim pentru un remediu, un medicament sau un tratament, dar și în sens figurat, atunci când spunem că există „leac” pentru o problemă sau că „nu-i mai găsești leac”.
Potrivit DEX, leac înseamnă „medicament, remediu, tratament, dar poate avea și sens figurat de mijloc prin care poate fi înlăturată o dificultate”.
Surse: DEX, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.
Cuvântul leac este de origine slavă, fiind înrudit cu forme slave precum lěkŭ, cu sensul de „medicament”, „remediu” sau „tratament”. Sensul de bază s-a păstrat în limba română, dar cuvântul a devenit mult mai bogat prin folosirea sa figurată. Putem vorbi despre „leac pentru boală”, dar și despre „leac pentru dor”, „leac pentru supărare” sau despre o situație pentru care „nu există leac”.
Această trecere de la concret la abstract este foarte frumoasă. La început, leacul era ceva care trata trupul. În timp, oamenii au început să folosească aceeași imagine pentru orice lucru care poate repara, alina sau rezolva o problemă.
În expresia „n-are leac”, de exemplu, cuvântul nu mai vorbește neapărat despre medicină. Poate descrie un obicei, un defect sau o situație care pare imposibil de schimbat.
„Leac” este, astfel, un cuvânt mic, dar extrem de expresiv. A pornit de la ideea de medicament și a ajuns să desemneze, în sens larg, orice soluție care ne poate scoate dintr-o suferință sau dificultate. Poate că aceasta este și una dintre marile calități ale limbii române: să ia un lucru concret, pe care oamenii îl cunosc foarte bine, și să-l transforme într-o imagine pentru aproape orice situație a vieții.
