Din dicționar, pe înțelesul tuturor: CATRAFUSE – când lucrurile devin o povară

De multe ori, un cuvânt descrie atât obiectele pe care le avem, cât și felul în care le privim. Catrafuse este un astfel de cuvânt, care nu înseamnă pur și simplu lucruri, ci, de obicei, lucruri multe, vechi, nefolositoare sau greu de transportat.

Când spunem astăzi că cineva își ia „catrafusele”, ne gândim la toate lucrurile pe care le are de strâns și de dus cu el. Cuvântul este folosit mai ales cu o nuanță familiară sau ușor ironică și sugerează un bagaj voluminos, o mulțime de obiecte sau lucruri adunate de-a lungul timpului.

Potrivit DEX, catrafuse înseamnă „obiecte, lucruri, de obicei de mică valoare”.

Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Alexandru Ciorănescu – Dicționarul etimologic al limbii române (DER); Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română.

Cuvântul are o origine interesantă și este considerat, în general, de origine turcă, fiind legat de termenul katraf, folosit pentru a desemna obiecte sau lucruri de mică valoare. În limba română, cuvântul a căpătat o formă și o sonoritate aparte, devenind unul dintre acei termeni populari foarte expresivi.

Spunem „și-a strâns catrafusele”, „și-a luat catrafusele și a plecat” sau „a venit cu tot felul de catrafuse”. În toate aceste situații, cuvântul transmite mai mult decât simpla idee de obiecte.

Există și o nuanță afectivă sau ironică. Catrafusele pot fi lucruri vechi, adunate în timp, obiecte pe care nu le mai folosim, dar de care nici nu ne îndurăm să ne despărțim. De aceea, cuvântul poate sugera și dezordinea, excesul sau atașamentul față de lucruri fără prea mare valoare.

Expresia „a-și lua catrafusele” a devenit una dintre cele mai cunoscute utilizări ale cuvântului și înseamnă a-și lua lucrurile și a pleca. În funcție de context, poate fi o simplă descriere, dar poate suna și ca o invitație mai puțin politicoasă: „ia-ți catrafusele și pleacă!”.

Este unul dintre acele cuvinte care dau personalitate limbii române. În loc să spunem simplu „obiecte”, „lucruri” sau „bagaje”, spunem catrafuse și obținem imediat o imagine: multe lucruri, poate vechi, poate inutile, adunate laolaltă și devenite aproape o povară. Așadar, când cineva își ia „catrafusele”, nu pleacă doar cu câteva obiecte, pleacă, de obicei, cu tot ceea ce a strâns în jurul său.