Din dicționar, pe înțelesul tuturor: METEAHNĂ – obiceiul care nu te lasă în pace

Toți avem lucruri pe care spunem că le vom schimba „de luni”. Și totuși, ele revin.
Cuvântul meteahnă este unul dintre acei termeni românești care surprind perfect defectele repetitive sau obiceiurile greu de abandonat. Are ceva aproape tandru și critic în același timp.

Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), meteahna este definită ca:
„defect, deprindere rea; viciu.” Sursa: DEX (ediția a II-a, 2009)

Meteahna este acel obicei prost care persistă, chiar și atunci când știm foarte bine că nu ne face bine și poate fi personală, colectivă sau chiar socială. Originea cuvântului vine din limba turcă (metehne), iar termenul a intrat în română în perioada influențelor otomane, păstrând ideea unei slăbiciuni repetitive.

Astăzi, folosim deseori expresii precum „are metehne vechi” sau „e o meteahnă națională” pentru a descrie comportamente care par imposibil de corectat, de la procrastinare până la birocrație. De fapt, meteahna este un cuvânt sincer: vorbește despre partea imperfectă a oamenilor și despre obiceiurile care, chiar dacă ne încurcă, ajung uneori să ne definească.