Din dicționar, pe înțelesul tuturor: FRAGMENTARE – fisura care împarte realitatea în bucăți tot mai mici
Când nu mai există un „noi”, apar zeci de „noi” care nu se mai înțeleg între ei.
Cuvântul fragmentare este din ce în ce mai prezent în discursul public actual de la fragmentarea societății, la fragmentarea votului sau fragmentarea informației. Termenul descrie un proces prin care un întreg coerent se rupe în părți mai mici, adeseori fără legături solide între ele.
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), fragmentarea este definită ca fiind
„acțiunea de a (se) fragmenta și rezultatul ei; divizare în fragmente.”
Sursa: DEX (ediția a II-a, 2009)
Pe scurt, fragmentarea înseamnă pierderea unității. În plan social, apare când grupurile sunt tot mai izolate unele de altele, iar în plan politic, apare atunci când când scena se sparge în tabere multiple. În plan informațional, fragmentarea se produce atunci când fiecare consumă doar propriul „adevăr”.
Efectul principal al fragmentării nu este zgomotul, ci lipsa dialogului. Oamenii nu mai dezbat aceleași teme, nu mai folosesc aceleași repere și nu mai împărtășesc aceleași surse de informație, căci divizarea reduce capacitatea de consens, iar deciziile sunt mai greu de luat, compromisurile mai rare, iar tensiunile mai frecvente.
Fragmentarea nu este neapărat vizibilă imediat. Ea acționează lent, dar constant, slăbind coeziunea unei societăți, iar odată ce fragmentele se îndepărtează tot mai mult, reconectarea lor este tot mai dificilă.
În această lume hiperconectată tehnologic, paradoxul este că fragmentarea socială crește, suntem mai conectați ca niciodată, dar nu neapărat mai uniți.
