Din dicționar, pe înțelesul tuturor: INCERTITUDINE – spațiul dintre ”ce știm” și ”ce urmează”
Cea mai apăsătoare stare nu este neapărat criza, ci lipsa clarității.
Cuvântul incertitudine domină discursul economic și social al acestei perioade: ”incertitudine fiscală”, ”incertitudine geopolitică”, ”incertitudine legislativă”. Termenul exprimă lipsa siguranței privind evoluțiile viitoare.
DEX definește incertitudinea drept: ”stare de nesiguranță, de îndoială; caracter incert.”
Sursa: DEX (ediția a II-a, 2009)
Incertitudinea nu înseamnă neapărat pericol iminent, ci absența predictibilității, iar pentru economie, investiții sau planuri personale, predictibilitatea este esențială. Când regulile par instabile, când deciziile se schimbă frecvent, când mesajele sunt contradictorii, incertitudinea este un factor de frânare, din cauză că oamenii amână deciziile, companiile reduc investițiile, instituțiile adoptă o atitudine defensivă. În plan psihologic, incertitudinea generează anxietate, în plan economic, produce prudență excesivă, în timp ce în plan politic, erodează încrederea.
Trăim într-o perioadă în care viteza informației depășește adesea capacitatea de clarificare. De aceea, incertitudinea nu este doar o stare temporară, ci o caracteristică a epocii.
