Emil Păunescu, unul dintre muzeografii venerabili ai istoriografiei autohtone,  a suprins din nou prin organizarea unei expoziții dedicate centenarului nașterii Eugeniei Popescu-Județ, un nume mai puțin cunoscut celor care nu aparțin unor nișe culturale specializate. Vernisată în foaierul Ateneului „Nicolae Bălănescu” din Giurgiu, în prezența  unor autorități politice de rang ministerial și a câtorva personalități academice, expoziția a fost urmată și de o conferință la care, dată fiind miza ei culturală, au intervenit de la distanță, în sistem de videoconferință, invitați din Turcia.

CITEȘTE ȘI: Peisajul cultural și natural, încotro?

Eugenia Popescu-Judetz este persoana care prin cercetările sale și prin cărțile pe care le-a publicat în Turcia l-a readus decisiv în atenție pe Dimitrie Cantemir în calitatea sa de teoretician al muzicii otomane și de compozitor. În timp ce s-a aflat la Istanbul, în perioada anilor 1705-1709, Dimitrie Cantemir a scris Cartea științei muzicii (Kitabu Ilm al-Musiki), o lucrare care conține un studiu teoretic al muzicii otomane și expunerea primului sistem de notație muzicală alfabetică al muzicii otomane. De asemenea, tot atunci, Cantemir deschide și discuția despre muzica religioasă ortodoxă și relația acesteia cu muzica bizantină. Mai mult decât atât, Cantemir a adăugat și câteva compoziții proprii, între care o renumită „Arie a dervișilor”, care fac din el primul compozitor laic din cultura turcă.

Toate aceste realizări de excepție ale lui Cantemir au fost prezentate pe larg de Emilia Popescu Judetz în două cărți de autor care au apărut la Istanbul, prima, Dimitrie Cantemir, teoretician și compozitor de muzică turcă, publicată în anul 1999, cea de a doua,

Dincolo de gloria sultanilor: viziunea lui Cantemir asupra turcilor, apărută opt ani mai târziu. Menționez că cea dintâi beneficiază și de o versiune în limba română apărută la Editura Curtea Veche în anul 2018 în traducerea Roxanei Mareş Iordănescu.

CITEȘTE ȘI:  Ciclon și anticiclon

Dar Eugenia Popescu-Judetz nu a excelat doar prin exegeza operei muzicale cantemiriene. Ea ne surprinde atât prin polivalența culturală și artistică cât și prin nivelul de performanță pe care l-a atins în domenii diferite. Viața ei merită evocată. Născută la Giurgiu la 19 septembrie 1925, într-o familie din protipendada orașului, tânăra și frumoasa Eugenia, după ce i-a fost model sculptorului Oscar Han pentru bustul „Domnișoara”, a înfruntat dificilii ani 1950 ai dictaturii comuniste prin aprofundarea filosofiei și a limbilor romanice, perioadă în care a exersat în domeniul artelor cu pictorul Nicolae Dărăscu și dramaturgul Victor Ion Popa, pentru ca în final să se regăsească în spațiul coregrafic al dansurilor populare, acolo unde și-a întâlnit și viitorul soț în persoana   etnografului Gheorghe Popescu-Judetz. La un an după moartea acestuia, în 1973, a emigrat în Statele Unite, profitând de deschiderea politică produsă pe atunci,  și a luat-o de la capăt, cu alte studii universitare și un doctorat în drama expresionistă germană. Apoi l-a descoperit pe Cantemir și au urmat cercetările care au făcut-o cunoscută în lumea academică din Turcia. Extraordinară viață!

Expoziția dăruită de Emil Păunescu este un exercițiu de reamintire și de confirmare a unor realizări exemplare. Ca și în cazul altor intelectuali români abandonați în ungherele obscure ale memoriei colective, cred că și Eugenia Popescu-Judetz merită mai mult.