Dr. DORINA ONIȚA: Burnout și depresie în școală: lecția nevăzută a profesorilor– partea II
Consecințele depresiei și nevoia de sprijin
Dacă în prima parte am privit spre cauzele nevăzute ale epuizării și depresiei din rândul cadrelor didactice, acum e timpul să ne întrebăm: ce se întâmplă atunci când aceste răni emoționale rămân netratate? Lecția despre echilibrul interior nu este doar o responsabilitate individuală ci o condiție vitală pentru sănătatea întregii comunități școlare.
Consecințele depresiei în rândul cadrelor didactice se reflectă în mediul educațional în ansamblu.
Depresia la catedră nu rămâne doar o experiență personală ascunsă în spatele ușii cancelariei, ea se resimte în fiecare colț al clasei. Un profesor obosit și lipsit de energie e ca un bec care pâlpâie, nu doar el vede mai greu, ci și elevii care încearcă să învețe în acea lumină slabă. Consecințele nu ating doar performanța profesională, ci și atmosfera de învățare, motivația și starea emoțională a elevilor.
În ceea ce privește efectele directe asupra procesului educațional, depresia poate afecta concentrarea, memoria, luarea deciziilor, planificarea lecțiilor și evaluarea elevilor. Un dascăl lipsit de energie e ca o tablă scrisă și ștearsă de prea multe ori, la un moment dat, mesajul nu se mai vede clar. De asemenea, cadrele didactice pot avea dificultăți în interacțiunea cu părinții și colegii de la locul de muncă. În plus, absențele frecvente sau întârzierile pot fragmenta procesul de învățare. Simptomele precum scăderea energiei și lipsa motivației din cadrul sindromului depresiv duc la diminuarea implicării și satisfacției profesionale.
Deloc de neglijat și impactul asupra sănătății fizice, depresia fiind asociată și cu o serie de probleme de sănătate fizică, cum ar fi tulburările de somn, durerea cronică, probleme gastrointestinale și afecțiuni cardiovasculare. Atunci când suferința emoțională este ignorată, organismul găsește singur modalități de a striga după ajutor.
Impactul depresiei profesorilor asupra elevilor
Elevii își petrec aproape jumătate din copilărie în școală, sub privirea profesorilor. Asta înseamnă că starea de spirit a dascălilor devine, fără să vrem, parte din atmosfera zilnică a clasei. Un profesor prezent cu adevărat, cu energie și echilibru, poate transforma sala de clasă într-un spațiu de siguranță și inspirație. Dar atunci când depresia intră pe ușa școlii, relațiile devin mai reci, comunicarea mai greoaie, iar sprijinul emoțional mai fragil.
Un studiu efectuat în 2020 de Braun și colaboratorii a arătat că un bun control emoțional (autoreglarea emoțională) și starea de bine personal se corelează cu starea de bine a elevilor. Când profesorii au folosit reevaluarea cognitivă , elevii au avut o suferință emoțională mai scăzută, iar când profesorii au folosit doar suprimarea expresivă, elevii au prezentat o perspectivă mai puțin pozitivă. Cu alte cuvinte, modul în care profesorul își trăiește și își exprimă emoțiile devine un model direct pentru copii.
Simptomele depresiei, cum ar fi reducerea interesului pentru interacțiunile sociale, dificultățile de comunicare, scăderea inițiativei verbale sau retragerea socială, pot afecta negativ capacitatea cadrelor didactice de a menține relații pozitive cu elevii. Aceasta se traduce prin dificultăți în comunicare și colaborare, dar și printr-o diminuare a sprijinului emoțional oferit copiilor.
Astfel, starea de dispoziție a profesorilor nu influențează doar performanța lor profesională, ci și climatul emoțional al clasei, cu efecte asupra motivației și chiar asupra dezvoltării socio-emoționale a copiilor. Un cadru didactic care se confruntă cu depresia poate întâmpina provocări în a oferi susținere emoțională și a răspunde nevoilor afective ale elevilor săi, ceea ce subliniază importanța sprijinului și a intervențiilor psihologice adecvate pentru profesori.
Un studiu realizat în China arată că depresia profesorilor influențează starea de bine a elevilor prin intermediul comportamentelor lor emoționale și comunicative (Zhao, Li & Chen, 2022). Acest fapt demonstrează că depresia cadrelor didactice nu rămâne o problemă personală, ci devine un factor cu impact major asupra experienței de învățare a elevilor.
Stigmatizarea depresiei la cadrele didactice
Depresia se poate întâmpla oricui, indiferent de vârstă, profesie sau statut social. Totuși, stigma asociată cu tulburările psihice rămâne o barieră majoră în calea sprijinului și a tratamentului adecvat. Stigmatizarea, prejudecățile și discriminarea împotriva persoanelor cu afecțiuni psihice pot fi subtile sau evidente, dar în ambele cazuri au consecințe serioase.
În cazul cadrelor didactice, stigmatizarea este amplificată de statutul lor social și de așteptările ridicate pe care comunitatea le are de la ei. În imaginarul colectiv, un profesor trebuie să fie model de echilibru, calm și autoritate, ceea ce face dificilă recunoașterea publică a propriilor vulnerabilități. Cum să recunoști public că nu mai poți, când toată lumea se așteaptă să fii „în control”? Atunci când un dascăl se confruntă cu depresia, el poate fi judecat greșit ca fiind „neimplicat”, „lipsit de energie” sau chiar „incompetent”, etichete care ignoră realitatea unei tulburări medicale.
Formele de stigmatizare pot varia de la minimalizarea experiențelor trăite de persoana afectată („este doar oboseală”, „trece de la sine”), până la etichetarea negativă („slab”, „leneș”, „prea sensibil”) sau chiar la evitarea profesorului de către colegi, elevi sau părinți, din cauza fricilor și prejudecăților. Aceste atitudini nu fac decât să izoleze și mai mult persoana afectată, crescând riscul de agravare a depresiei.
Combaterea stigmatizării presupune creșterea nivelului de informare și empatie în comunitățile școlare, încurajarea deschiderii în discutarea problemelor de sănătate mintală și recunoașterea faptului că profesorii, la fel ca toți ceilalți oameni, pot avea nevoie de sprijin psihologic și medical.
Concluzie
Depresia nu este un semn de slăbiciune sau lipsă de competență profesională, ci o realitate care poate afecta pe oricine, inclusiv profesorii. Din moment ce sănătatea lor mentală are un impact direct asupra calității educației și asupra elevilor, este necesar ca dascălii să beneficieze de sprijin emoțional, condiții de muncă mai echilibrate și programe de prevenție și intervenție psihologică.
Până data viitoare, să rămânem atenți la lecția cea mai grea, aceea a echilibrului emoțional și să nu uităm că sănătatea mintală a profesorilor înseamnă, de fapt, sănătatea școlii noastre.
