Dr. DORINA ONIȚA: Burnout și depresie în școală: lecția nevăzută a profesorilor
Partea I: Profesorii între pasiune și presiune
Odată cu începutul unui nou an școlar, gândurile se îndreaptă inevitabil spre dascăli, cei care își asumă una dintre cele mai nobile și solicitante profesii. Pentru aceștia, reîntoarcerea la catedră înseamnă nu doar entuziasmul reîntâlnirii cu elevii, ci și presiuni crescute generate de programele încărcate, responsabilitățile administrative, așteptările părinților și provocarea de a menține viu interesul elevilor, dar și propriul lor echilibru emoțional într-un sistem educațional adesea rigid și obositor.
Însă, pentru ca această misiune să fie împlinită, este esențial ca profesorul însuși să se bucure de o stare de bine. Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, starea de bine reflectă calitatea vieții și sănătatea mintală, fiind vizibilă prin capacitatea de a gestiona stresul, de a munci productiv și de a contribui la comunitate cu sens și scop.
Profesorul între misiune și vulnerabilitate
Profesorul nu este doar un transmițător de cunoștințe, ci un mentor care educă, îndrumă, inspiră și modelează caractere. El contribuie la dezvoltarea intelectuală și emoțională a elevilor, împărtășind nu doar informații și competențe, ci și valori, experiențe de viață și lecții de respect și etică. Relația profesor–elev se bazează pe claritatea mesajului transmis, dar și pe apropierea emoțională și sprijinul afectiv. Această dimensiune afectivă face diferența, dar tot ea vulnerabilizează cadrele didactice.
Depresia în rândul cadrelor didactice, dincolo de tristețea trecătoare
Depresia este o tulburare mentală comună, distinctă de fluctuațiile obișnuite ale dispoziției sau de tristețea firească ce poate apărea în viața oricui, în diferite contexte. Tulburarea depresivă se manifestă prin dispoziție depresivă, pierderea plăcerii și a interesului pentru activități, reducerea energiei, tulburări ale somnului, pe o perioadă de săptămâni sau luni. Dacă burnout-ul afectează doar sfera profesională, depresia afectează toate planurile vieții , atât profesional cât și familial și social.
Din punct de vedere clinic, depresia este o afecțiune complexă și heterogenă. Ea poate fi clasificată după cauze, manifestări și evoluție. Astfel, există:
- depresii reactive (apărute ca reacție la un eveniment de viață stresant),
- depresii endogene (legate de factori biologici și ereditari),
- depresii nevrotice sau psihotice,
- primare sau secundare (când apar în contextul altor boli),
- unipolare sau bipolare,
- forme specifice, cum ar fi depresia sezonieră ori depresia mascată (în care simptomele nu sunt evidente la prima vedere).
Se disting, de asemenea, depresii ușoare, moderate sau severe, cu sau fără ideație suicidară. Manifestările pot varia, unele persoane devin inhibate, retrase și lipsite de energie, în timp ce altele pot prezenta o stare de agitație și iritabilitate accentuată.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/08/28/burnout-ul-epidemia-tacuta-a-oamenilor-ocupati/
În mediul educațional, depresia nu mai este doar o problemă individuală, ci are consecințe asupra calității actului didactic și asupra stării de bine a elevilor, influențând procesul educațional în ansamblul său.
Un raport RAND (Steiner & Woo, 2021) arată că 27% dintre profesorii americani au raportat simptome de depresie, procent semnificativ mai mare decât în populația generală (aprox. 6–7%). Situația este similară și în alte țări, unde prevalența depresiei la cadrele didactice depășește media populației.
Stres și burnout: semnalele de alarmă ale profesiei didactice
Dacă burnout-ul este semnalul roșu care ne arată că resursele psihice sunt pe cale să se consume, depresia reprezintă, de multe ori, o consecința a acestei uzuri emoționale și o problemă reală, dar încă insuficient discutată în rândul cadrelor didactice.
Profesia didactică este printre cele mai solicitante, iar stresul cotidian generat de responsabilitatea formării generațiilor și de volumul mare de muncă este o realitate constantă. Un studiu arată că 70–89% dintre profesori se confruntă cu stres ocupațional, iar cel puțin 30% prezintă simptome clare de burnout (Revista Profesorului, 2022).
Stresul, în sine, este un răspuns normal al organismului la situații dificile sau percepute ca amenințătoare. Problema apare atunci când acesta devine cronic, adică persistent și greu de controlat.
Stresul cronic afectează echilibrul emoțional și crește riscul apariției tulburărilor psihice precum anxietatea și depresia. În mediul educațional, nivelul ridicat și prelungit de stres poate duce la distanțare psihologică, scăderea calității predării sau chiar la a renunța la cariera didactică. Alte consecințe includ reacții emoționale disproporționate, cum ar fi izbucnirile de furie, comportamente de risc (consum de alcool sau substanțe psihoactive), oboseala cronică și anxietatea intensă.
Factori psihologici și personali: cine este mai vulnerabil?
Cercetările au demonstrat că trăsăturile de personalitate premorbide, în special nevroticismul, cresc riscul apariției simptomelor depresive și al burnout-ului în rândul cadrelor didactice (Alonso & Fernández, 2011). Lipsa sprijinului administrativ și relațiile tensionate cu părinții sau colegii sunt alți factori majori care amplifică vulnerabilitatea profesorilor (Montgomery & Rupp, 2005). Tulburările depresive pot avea la bază factori predispozanți precum evenimentele de viață stresante și bolile fizice. În cazul cadrelor didactice, sursele de stres sunt adesea legate de volumul mare de muncă, responsabilitatea constantă față de elevi, presiunea rezultatelor și, nu în ultimul rând, lipsa resurselor sau a sprijinului instituțional. Impactul acestor evenimente stresante variază în funcție de structura de personalitate. Studiile arată că persoanele cu trăsături obsesionale (perfecționism, autocritică excesivă, nevoia permanentă de control) sau anxioase (tendința de a se îngrijora, dificultăți în gestionarea incertitudinii) sunt mai vulnerabili la dezvoltarea depresiei. Aceste caracteristici influențează modul în care o persoană răspunde și se adaptează la presiunile cotidiene.
Dacă stresul profesional persistă și nu există mecanisme eficiente de sprijin și autoreglare, acesta poate deveni un factor declanșator al depresiei, mai ales atunci când se asociază cu o vulnerabilitate psihică preexistentă.
Până data viitoare, să nu uităm că lecțiile cele mai importante nu se scriu în manuale Ele se scriu în fiecare gest de dedicare, în fiecare moment în care alegem să fim prezenți, chiar și atunci când condițiile sunt dificile.
