PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Reforma fiscală, o facem?

Știu și politicienii, dar nu dau semne că vor să ia în seamă acest fapt. România are cea mai mică pondere a veniturilor fiscale în Produsul Intern Brut dintre toate țările Uniunii Europene și, drept consecință, avem cele mai mici alocări bugetare procentuale din PIB pentru Educație, Cercetare și Cultură. Nici nu se putea altfel, încasările fiind mici, nu avem ce să redistribuim. Și asta se întâmplă într-o Românie care se laudă în discursurile de conveniență politică cu apartenența la o Europă care și-a asumat dezvoltarea unei societăți bazată pe cunoaștere.

Nu vreau să obosesc cu cifre, dar trebuie să dau câteva pentru a fi bine înțeles. Potrivit statisticilor, ponderea veniturilor fiscale în PIB-ul României a fost cu puțin peste 27 la sută, cu mult sub media europeană care se situează undeva cu puțin peste 40 la sută. Aproape de noi s-au aflat și alte țări, de exemplu, vecinul nostru de la sud, Bulgaria, dar prin deciziile pe care le-au luat și acțiunile fiscale pe care le-au întreprins au reușit să realizeze o creștere a ponderii acestor venituri fiscale în PIB.

CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/09/08/prof-constantin-stoenescu-risipa-bugetara-urgenta-nationala/

În general, atunci când se dorește creșterea veniturilor fiscale se acționează în două direcții, prima fiind aceea a reformării sistemului fiscal, pentru că este evident că încasările mici dovedesc că este deficitar, a doua, aceea a creșterii gradului de colectare prin reducerea diverselor procese cronice și disfuncționale care reduc colectarea, cel care cere o adevărată bătălie politică fiind marea evaziune.

Guvernul a anunțat recent creșterea impozitelor locale pe locuințe și autoturisme, într-un grad mai mare pe locuințele și autoturismele de lux. Aceasta era o problemă veche a fiscalității României dacă privim nivelul acestor impozite comparativ cu alte state europene.  De aici, încasările la bugetele locale fiind mici, rezulta și nevoia acestor bugete de a fi alimentate tot din bugetul național.

CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/09/01/prof-constantin-stoenescu-entuziasmul-fotovoltaic/

Într-adevăr – și acest lucru este știut de politcieni –  România are una dintre ratele cele mai reduse din Europa în privința fiscalizării averilor și a capitalurilor. Dacă le punem la un loc, impozitul pe venit și impozitul pe profit, constatăm că adunăm din ele doar în jur de 5 la sută din PIB, în timp ce media europeană depășește 13 la sută, adică este de aproape de trei ori mai mare.

Firește, când am pornit pe drumul capitalist după anul 1989 se punea problema acumulrii de avere și de capital de către cetățenii români activi și întreprinzători, ținta fiind formarea unei elite economice și a unei clase mijlocii care să inducă dinamism în economia națională. De aceea, tocmai pentru că încă nu avem o clasă mijlocie consolidată, cred că nu este timpul pentru impozitul progresiv. Dar avem averi, din păcate, unele acumulate prin eludarea regulilor de corectitudine ale jocului economic, și avem o polarizare între cei care au acumulat și aceia care nu pot ieși din sărăcie. Este evident că în această situație un stat, oricum ar fi el, mai liberal sau mai social, trebuie să ia în considerare aspectele sociale și trebuie să-i impoziteze diferențiat pe cei care au averi mari și foarte mari și pe cei care au doar un salariu.

CITEȘTE ȘI: http://PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Erori confortabile, corecții dureroase

Avem nevoie de dinamism și de bani care să circule, de aceea, cred că trebuie să păstrăm rata de 16 la sută pentru impozitarea profitului, dar trebuie să gândim unitar alte aspecte, de la eliminarea tratamentelor preferențiale privind dividendele, dobânzile și redevențele, la diverse deductibilități, multe dintre ele sfidând onestitatea financiară.

În aceste condiții, cu un asemenea sistem fiscal atât de defectuos, am văzut că Guvernul nu a avut încotro și decizia disperată pe care a luat-o pentru a reduce rapid deficitul a fost să crească TVA-ul și să umble la anvelopa salarială pentru a mai ciopârți din ea. Nu-i greu de înțeles de ce a făcut asta și nu altceva, pentru că, de fapt, trist adevăr, altceva nici nu putea face atâta timp cât țara noastră își construiește bugetul în principal pe impozite pe bunuri și sevicii, adică TVA, și pe contribuțiile sociale plătite de salariați. Pare greu de crezut, dar cifrele sunt seci și nu au milă: trei sferturi din totalul veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat provin din cele două surse, TVA și contribuții sociale. Așadar, creșterea TVA-ului a fost singurul mijloc rapid de a crește încasările la buget din cauza tipului de sistem fiscal în care trăim.

CITEȘTE ȘI: http://PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Erori confortabile, corecții dureroase

Bun, asta a fost, dar de acum încolo se pune problema luării unor deciizii care să transforme radical sistemul fiscal din România, în primul rând, să nu mai fie unul al excepțiilor de la regulă. S-a spus în trecut că dacă reducem anumite cote vom colecta mai bine,  ceea ce nu s-a întâmplat, gradul de evaziune rămânând la fel de mare. Avem nevoie de o reformă fiscală care să transorme instituțiile statului în agenți ai redistribuirii bunăstării la nivelul întregii societăți. Pentru a ajunge aici avem nevoie de o politică fiscală echitabilă și de fermitate istituțională în exercitarea funcțiilor fiscale ale statului de drept.