Din dicționar, pe înțelesul tuturor: TAINĂ – ceea ce rămâne ascuns
Există lucruri pe care nu le spunem tuturor și locuri care par să păstreze povești nespuse. Pentru acestea, limba română are un cuvânt aparte: taină.
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), taină este definit ca: „secret; lucru ascuns; mister.”
Sursa: DEX (ediția a II-a, 2009)
Din același cuvânt provin și expresii precum „a păstra în taină” sau adjectivul „tainic”, folosit pentru ceva discret, ascuns ori greu de descifrat. Originea termenului este slavă, iar de-a lungul secolelor a fost folosit atât în limbajul religios, cât și în literatură, unde sugera adesea profunzime și mister.
Poate că nu toate tainele trebuie dezvăluite. Uneori, tocmai ceea ce rămâne puțin ascuns își păstrează farmecul. În operele literare, taina este de multe ori legată de cunoaștere și de dorința omului de a descoperi ceea ce se află dincolo de aparențe. De aceea, cuvântul apare frecvent în poezie și în scrierile cu tentă filosofică.
Chiar și în viața de zi cu zi există mici taine: rețeta unei bunici, un loc preferat din copilărie sau o amintire păstrată doar pentru noi. Ele dau profunzime experiențelor și ne ajută să prețuim ceea ce nu poate fi explicat în întregime.
