Din dicționar, pe înțelesul tuturor: CHIBZUINȚĂ – arta de a lua decizii bune
Într-o lume în care hotărârile se iau din ce în ce mai repede, există un cuvânt care ne amintește de valoarea reflecției: chibzuință.
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), chibzuință este definit ca: „judecată cumpătată; prudență; înțelepciune în luarea deciziilor.”
Sursa: DEX (ediția a II-a, 2009)
A acționa cu chibzuință înseamnă să cântărești consecințele înainte de a lua o hotărâre. Nu este vorba despre ezitare, vorbim despre echilibru și responsabilitate.
Cuvântul provine din verbul „a chibzui”, moștenit din fondul vechi al limbii române, și apare frecvent în proverbe și în literatura clasică.
Chibzuința nu încetinește viața. Dimpotrivă, ne ajută să alegem mai bine drumul pe care mergem. În tradiția românească, oamenii înțelepți erau apreciați mai puțin pentru faptul că vorbeau mult, ci pentru că știau când să vorbească și când să aștepte. Chibzuința era considerată o virtute la fel de importantă ca hărnicia sau cinstea.
Astăzi, când suntem înconjurați de informații și decizii rapide, acest cuvânt pare mai actual ca oricând. Chibzuința ne învață că cele mai bune alegeri nu sunt întotdeauna cele mai rapide, sunt cele făcute cu mintea limpede și cu măsură.
