Guvernul a fost demis. Dar conduce.
Nu mai are putere deplină. Dar semnează.
Nu mai are legitimitate. Dar are ședință de guvern la ora 10.
Premierul nu mai este premier deplin, dar nici fost premier nu este.
Este un fel de „aproape-neguvern”: o specie constituțională rară, observabilă doar în România, între Monitorul Oficial și breaking news.
Jurnaliștii îi spun „interimar”.
Constituția îi spune „demis”.
Politicienii îi spun „stabilitate”.
Poporul îi spune… altfel.
Noi am ales să îi spunem… Schrödinger.
În concluzie, guvernul a căzut, dar încă stă în picioare ca un dulap sprijinit de perete și de câteva comunicate de presă.
Precizare pentru această „specie constituțională”.
Aluzia vine din celebrul experiment mental al lui Erwin Schrödinger, cunoscut ca „Pisica lui Schrödinger”. În mecanica cuantică, pisica este considerată simultan vie și moartă până în momentul observației. Dacă pisica supraviețuiește, ea își amintește că a fost mereu vie.O ironie filozofică a lui Schrödinger față de interpretările prea abstracte ale fizicii cuantice.
Paralela pamfletară ne arată că:
- guvernul este „demis”, dar și „în funcție”;
- nu mai are deplinătatea puterii, dar încă exercită atribuții;
- politic este căzut, dar administrativ încă respiră.
Așadar, asemenea pisicii cuantice, guvernul există într-o stare ambiguă: „și demis, și funcțional”, amintindu-și că este „mereu viu” până când apare noul executiv și „închide cutia constituțională”.
În multe crize politice apar asemenea stări „liminale”, nici complet terminate, nici pe deplin valide. Tocmai de aceea presa preferă termenul comod „interimar”, deși tehnic situația este mai subtilă.
