Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă, atrage atenția că o parte semnificativă a populației românești suportă costuri energetice disproporționat de mari, în timp ce mecanismele actuale de plafonare nu rezolvă problema sărăciei energetice, potrivit Mediafax.

CITEȘTE ȘI: Sindromul Biden la Cotroceni: Nicușor Dan, Președintele absenței și al rătăcirii permanente

Discrepanțe economice și efectele asupra facturilor de energie

Datele indică un dezechilibru structural: 2% din populație deține aproximativ 35% din avuția privată, în timp ce 42% controlează doar 5% din avere. În termeni concreți, pentru cei din vârful piramidei, energia reprezintă 2–6% din venituri, în timp ce pentru cei din segmentele vulnerabile facturile de iarnă pot ajunge la 30–50% din venit.

România are circa 8,26 milioane persoane active, 4,7 milioane pensionari și peste 1,3 milioane bugetari, la care se adaugă șomeri și persoane inactive. Din acest total, aproximativ 330.000 pot fi considerați „stratul conectat la decizie”, cu venituri mari și acces la resurse decizionale.

Trei Românii, aceeași iarnă, experiențe diferite

1. Stratul conectat la decizie (≈2%)
   Venituri lunare între 50.000 și 130.000 lei, energie ca un cost marginal, fără impact semnificativ asupra bugetului.

2. Muncitori, specialiști și antreprenori (≈48%)
   Energia devine o povară financiară: muncitori 10–12% din venit, specialiști 8–10%, antreprenori 5–8%. Diferențele absolute sunt mici, dar ponderea în venit este semnificativă.

3. Consumatori vulnerabili (≈42%)
   Bugetari non-nomenclatură, pensionari și beneficiari de venit minim de incluziune: 10% din venit (bugetari), 19% (pensionari) și până la 50% pentru mediul rural. Pentru aceștia, energia nu mai este un cost, ci o condiție de demnitate.

Paradoxul lichidității

Deși mulți români dețin locuințe, lichiditatea este redusă, ceea ce face dificilă absorbția șocurilor precum inflația energetică. Creșterile de preț lovesc disproporționat segmentele vulnerabile, iar plafonarea generală a tarifelor se dovedește ineficientă.

Presiunea bugetară și electorală

Cei circa 6 milioane de pensionari și bugetari reprezintă o masă cu greutate electorală majoră, ceea ce explică presiunea pentru creșteri de pensii, salarii și plafonări energetice. Deciziile politice răspund mai mult masei decât nuanțelor economice.

Tensiunea structurală reală

Concluzia lui Dumitru Chisăliță este clară: problema nu ține de „lene” sau de gestionarea individuală a resurselor, ci de demografie și productivitate. Până când baza economică nu va crește suficient, tensiunea generată de redistribuire va persista. Aceasta nu este o dramă morală, ci o ecuație structurală care trebuie rezolvată la nivel sistemic.