PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Creștere prin consum sau dezvoltare prin investiții? Fascinația postdecembristă a consumului

După decembrie 1989, eliberați de constrângerile regimului comunist, am încercat să compensăm repede toate neajunsurile, neîmplinirile, răbdările și frustrările anterioare, așa că ne-am lăsat pradă consumului și am făcut-o cu devotament.

CITEȘTE ȘI: Clasamentul fericirii

Efectul imediat al apariției tentațiilor unei economii de piață cu un marketing agresiv și formator de reflexe comerciale, a fost acela că nevoile de consum au crescut mai rapid decât veniturile, de unde apariția instrumentelor de credit și a consumului pe datorie. A fost o periaodă în care s-au acumulat datotii imense ale populației, dar cel mai bine s-au descurcat „băieții deștepți” , oricine ar fi fost ei, mai tari chiar și decât băncile care intrau în faliment.  A fost perioada noastră de junglă capitalistă în care unii au demarat afaceri profitabile, alții au mers spre faliment și au pierdut, cert este că au apărut rapid diferențieri sociale și ierarhii, oglindite imediat în stiluri de viață diferite și în consumul de produse cu standarde de calitate diferențiate.

În tot acest timp în care persoanele își făureau viitorul capitalist, statul nu s-a simțit deloc bine din punct de vedere economic, a asigurat cu greu funcționarea instituțiior sale și a sistemelor sociale de la educație la sănătate, nu a reușit să salveze industria moștenită sau a privatizat-o pe sume mici, ajungându-se la deficite structurale împovărătoare și la o inflație galopantă care eroda economiile în lei. Nici vorbă de investiții consistente care să dezvolte infrastructura sau să asigure servicii pentru populație. Anii 1990 au fost un inetrval al declinului economic la nivel de țară, chiar dacă, la nivel individual, am început să consemnăm și primele reușite, unele nu tocmai fair play, dar, vorba aceea, „Nu contează cum faci primul milion, important este să îl faci”.

CITEȘTE ȘI: Pensia ca ideal de viață

Abia spre sfârșitul anilor 1990 ne-am stabilizat în sensul opririi căderii și de la începutul anilor 2000 am început să creștem și cu ajutorul unor investiții străine cât de cât coerente, iar după aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007 s-a produs decolajul. Nu trebuie să ne speriem de propriile performanțe și să ne obișnuim cu ideea că ne-am revenit din criza economică a anilor 1990 și apoi am trecut pe creștere, una dintre cele mai mari din Europa de Est, dacă nu cea mai mare, absolut la toți indicatorii de la PIB național la PIB pe cap de locuitor și de la PIB în raport cu puterea de cunmpărare la indicii de consum. Sunt cifre statistice care îmi dau dreptate și în acest sens sunt un optimist al succesului capitalist al României în ciuda tuturor dezechilibrelor și disfuncționalităților.

De unde a venit însă această creștere? Desigur, parțial din investiții, dar principalul ei stimulent a fost consumul. Așadar, creșterea noastră a fost rezultatul creșterii consumulu , în primul rând a celui personal, fapt explicabil prin cauzele psihologice cu rădăcini în situația precară a populației înainte de 1989, dar și prin mecanismele de funcționare ale economiei de piață. Această creștere a fost însă inegală teritorial și pe ramuri ale economiei, fiind uneori speculativă, dominată de interesul pentru câștiguri rapide și facile ale investitorilor. Desigur, s-au făcut și investiții într-o proporție satisfăcătoare, dar principalul motor al creșterii economice până în ultimii ani a fost consumul. De aici și instituirea unui asemenea mod de funcționare a economiei bazat pe stimularea consumului populației, cu creștiri accelerate ale cheltuielilor pentru salarii, inclusiv și mai ales în sectorul bugetar, ceea ce a dus de fapt la criza actuală.

CITEȘTE ȘI:  Avem Catedrală!

Această fascinație a consumului a dus la un comportament economic în care economisirea joacă un rol minor, creditele fiind ținta celor mai mulți dintre cetățeni. Datele disponibile arată că dintre țările Europei de Est cu care concurăm noi avem una dintre cea mai mici rate de economisire și unul dintre cele mai mici procente de persoane,  raportat la mărimea populației, care dețin depozite bancare sau investesc la bursă. Abia în ultimii ani, pe fondul crizei bugetare actuale și al nevoii statului de finanțare, a crescut interesul pentru titulurile de stat care oferă dobânzi aventajoase. Așadar, în liniim mari, deși asităm la apariția unor comportamente investiționale, tot cunsumul a rămas principala țintă la nivel național.

CITEȘTE ȘI: Alegerile locale între supraviețuire politică și revigorare administrativă

Problema este insă că o dezvoltare economică robustă și echilibrată nu se face numai prin consum, ci este nevoie în primul rând de investiții. Aș spune, pentru a da o undă de speranță, că actuala criză buigetară reprezintă o oportunitate chiar în acest sens al schimbării comăportamentelor prin trecerea de la creșterea consumului la investiții. Rămâne de văzut dacă acest comportament investițional este doar unul conjunctural sau va deveni o înclinație, caz în care vom spune că, în sfârșit, după mai bine de 35 de ani de la căderea comunismului, cetățenii, întreprinzătorii și statul au început să se comăporte ca niște capitaliști autentici.