Dr. DORINA ONIȚA: Tulburarea de personalitate borderline: când emoțiile devin un rollercoaster fără centură de siguranță
Așa cum am discutat în articolul anterior, tulburările de personalitate nu sunt niște „ciudățenii” apărute peste noapte. Sunt tipare adânc înrădăcinate în felul în care cineva gândește, simte și interacționează cu lumea. Se formează încet, pe parcursul copilăriei sau adolescenței, hrănite de factori genetici, chimie cerebrală, traume sau pur și simplu de mediu, acel cocktail de influențe care ne modelează fără să ne dăm seama.
Dacă până acum am vorbit despre tulburările de personalitate în general, e momentul să intrăm într-un teritoriu aparte, intens, și, trebuie s-o spunem, fascinant: Grupul B.
Tulburările de personalitate din Grupul B nu sunt neapărat cele mai frecvente, dar cu siguranță sunt cele care atrag cel mai mult atenția. Filmele, cărțile, serialele, podcasturile, true crime, majoritatea au cel puțin un personaj cu trăsături dramatice, impulsive sau complet imprevizibile. De ce? Pentru că acest grup aduce în prim-plan emoții la superlativ: relații tensionate, reacții explozive și un mod de a trăi care pare, pentru ceilalți, mult prea mult.
Persoanele cu aceste tulburări pot părea carismatice, captivante, uneori seducătoare, alteori, profund instabile sau manipulatoare, explozive, greu de prevăzut și, uneori, greu de înțeles. Trăiesc la extreme, în relații furtunoase, iar comportamentele lor pot părea, din afară, o combinație între dramă și thriller psihologic.
Aceste tulburări nu sunt ușor de recunoscut la prima vedere, pentru că, de multe ori, aparențele pot fi înșelătoare dar, dincolo de aparențe, există multă suferință. Zâmbetul încrezător sau gluma bine plasată pot ascunde răni vechi, frici profunde și o nevoie imensă de iubire și acceptare.
În Grupul B, regăsim patru tulburări distincte, fiecare cu specificul ei, dar toate având în comun instabilitatea emoțională, impulsivitatea și dificultățile în relațiile interpersonale:
- Tulburarea narcisică, pe care am explorat-o anterior, o nevoie exagerată de admirație, o mască a superiorității care ascunde, adesea, o fragilitate greu de imaginat
- Tulburarea histrionică, mereu în căutarea reflectoarelor, cu un apetit pentru atenție care poate eclipsa autenticitatea
- Tulburarea antisocială, unde regulile par a fi doar niște sugestii enervante, iar empatia… un concept vag și rar întâlnit, lăsând loc unui comportament manipulator, rece și, uneori, periculos
- Tulburarea borderline, poate cea mai intensă și dureroasă dintre toate, o luptă continuă între iubire, frică de abandon și nevoia disperată de stabilitate
Tulburarea borderline (sau, mai pe larg, tulburarea de personalitate borderline – BPD) este una dintre cele mai dificile de înțeles, chiar și pentru specialiști. Asta pentru că persoana care o trăiește pare prinsă permanent între două lumi: cea a iubirii intense și cea a fricii copleșitoare că va fi părăsită.
Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a 5-a, DSM-5, o descrie ca un „model general de instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și a afectelor, însoțit de impulsivitate”. Sună sec, dar în realitate, e ca un film dramatic în care personajul principal aleargă între „Nu pot trăi fără tine” și „Pleacă, că nu-mi pasă!”, în decurs de câteva ore.
Emoțiile sunt atât de intense încât pot deveni copleșitoare: de la extaz la disperare, de la iubire profundă la ură viscerală, totul într-un timp-record. Și când frica de abandon intră în scenă, apar comportamente greu de gestionat: mesaje trimise compulsiv, apeluri la ore imposibile, crize de gelozie, promisiuni de despărțire urmate de rugăminți fierbinți de a nu pleca.
Cum se manifestă BPD?
Instabilitate emoțională – schimbări bruște de dispoziție, uneori fără un motiv clar
Impulsivitate – comportamente nesăbuite precum consum de alcool sau droguri, sex neprotejat cu necunoscuți, cheltuieli iraționale sau jocuri de noroc
Auto-vătămare – un mod periculos și trist de a gestiona durerea emoțională: tăieturi, arsuri, tentative de suicid
Sentimentul de gol interior – o senzație cronică de „nu sunt suficient” sau „îmi lipsește ceva”
Percepție distorsionată asupra propriei persoane – imaginea de sine poate oscila de la „sunt grozav” la „nu valorez nimic”
Detașare de sine sau de realitate – senzația că nu ești tu cel care trăiește viața ta, sau că lumea din jur pare „ireală”
Relațiile cu ceilalți: când iubirea e pe muchie de cuțit
Persoanele cu BPD nu sunt incapabile de iubire, dimpotrivă. Problema e că iubesc mult, intens și cu frică. Frică de a nu fi părăsite, de a nu fi suficiente, de a fi uitate. De aici apar relații intense, dar instabile, cu certuri, împăcări, suspiciuni și schimbări bruște de direcție.
Uneori, partenerii lor nu mai știu dacă sunt iubiți sau respinși. Într-un moment pot primi declarații pasionale, iar în următorul, acuzații dureroase. Este ceea ce se numește dinamica „te iubesc / pleacă”, greu de dus pentru ambele părți.
Cât de des apare și la cine?
Se estimează că între 1 și 4% din populație are această tulburare, iar femeile sunt diagnosticate de aproximativ trei ori mai des decât bărbații. Simptomele sunt cele mai vizibile în jurul vârstei de 20-40 de ani, dar cu timpul, lucrurile se mai așază, în special dacă se primește ajutor specializat.
Din păcate, fără tratament, BPD poate duce la probleme serioase: tentative de suicid, depresie majoră, episoade psihotice, dependențe de substanțe. Viața persoanei devine un teren minat emoțional, iar sprijinul este esențial.
Cei care au vorbit deschis despre diagnosticul lor
Printre celebrități care au avut curajul să vorbească public despre BPD, contribuind la reducerea stigmei, se află: Brandon Marshall (jucător de fotbal american), Britney Spears, Angelina Jolie, Jim Carrey, Marilyn Monroe sau Carrie Fisher.
Se poate trata?
Tratamentul tulburării de personalitate borderline (BPD) se bazează în principal pe psihoterapie și, uneori, pe medicație, în funcție de simptomele fiecărei persoane, cu răbdare, perseverență și ajutor profesionist. Cel mai eficient tip de terapie pentru BPD este terapia dialectic-comportamentală (DBT), care ajută persoana să învețe cum să-și gestioneze emoțiile, să reducă comportamentele impulsive sau autodistructive și să-și îmbunătățească relațiile.
Medicamentele nu „vindecă” BPD, dar pot fi de ajutor pentru simptomele asociate, cum ar fi depresia, anxietatea sau simptomele psihotice. Sprijinul familiei, prietenilor și participarea la grupuri de suport joacă un rol esențial în procesul de vindecare.
În concluzie, tulburarea de personalitate borderline nu e un capriciu sau o exagerare, e o realitate complexă, dureroasă, dar care poate fi înțeleasă și gestionată. Cu ajutor potrivit și sprijin, viața poate deveni mai stabilă și mai puțin haotică. Emoțiile nu dispar, dar învață să nu mai conducă pe pilot automat.
În articolele următoare, vom explora celelalte tulburări din Grupul B. Până atunci, rămâneți curioși, empatici și deschiși, uneori, în spatele unui comportament „dificil”, se află o inimă care strigă după ajutor.
