Dr. DORINA ONIȚA: Frica de a decide singur : anatomia tulburării de personalitate dependente
De la nevoia de perfecțiune până la nevoia de aprobare, drumul în psihologie trece prin forme diferite de adaptare la frică și incertitudine, unii își construiesc ziduri de reguli, alții se sprijină cu toată greutatea pe cei din jur.
În acest articol, explorăm un alt mod de a supraviețui nesiguranței: când „nu pot fără tine” devine o axă de viață.
Dacă în tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă controlul e modalitatea de a ține lumea în frâu, în tulburarea de personalitate dependentă (DPD), siguranța e căutată în celălalt, cu orice preț.
Tulburarea de personalitate dependentă se caracterizează printr-o nevoie constantă și excesivă de a fi îngrijit, care duce la comportamente supuse, teamă de separare și o anxietate profundă legată de pierderea relațiilor apropiate.
Acest tipar de dependență emoțională începe, de obicei, la sfârșitul adolescenței sau la începutul vieții adulte și se manifestă prin convingerea că persoana nu se poate descurca singură. Astfel, apar comportamente menite să atragă sprijin, protecție sau asumarea responsabilității de către ceilalți, nu din manipulare, ci dintr-o teamă reală că, fără acel sprijin, totul s-ar prăbuși.
Persoanele cu DPD simt o nevoie puternică de a se baza pe ceilalți, mai ales când vine vorba de luarea deciziilor. Le este foarte greu să aleagă singure, fără să ceară sfaturi sau aprobarea celor din jur. Din această cauză, ajung adesea să pună nevoile și părerile altora mai presus de ale lor, pentru că nu au încredere că deciziile proprii ar fi „bune” sau „corecte”.
Acest mod de a funcționa le face să pară pasive sau „agățate” în relații, le este teamă să fie singure și suferă mult atunci când sunt separate de cei de care depind emoțional. Singurătatea nu e doar neplăcută pentru ele, e greu de suportat, pentru că vine la pachet cu sentimente apăsătoare de izolare și neputință.
Cum se manifestă tulburarea de personalitate dependentă
Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă au, în general, o nevoie constantă de sprijin, aprobare și protecție din partea celor din jur. Această nevoie depășește sfera relațiilor obișnuite și se manifestă printr-o serie de trăsături care pot afecta serios autonomia și calitatea vieții:
- Le este extrem de greu să ia decizii, chiar și în situații obișnuite din viața de zi cu zi, fără a cere în mod repetat sfaturi, validare sau asigurări din partea celorlalți
- Când vine vorba de decizii importante, preferă ca alții să decidă în locul lor, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la propriile dorințe sau interese
Ana a fost întotdeauna genul care spune „Tu ce zici că ar trebui să fac?”, chiar și când vine vorba despre alegerea unui tricou sau acceptarea unui loc de muncă. Refuză mereu promovările de teama că nu s-ar descurca fără „șeful” care o îndrumă zi de zi.
- Au tendința de a-și neglija propriile nevoi în favoarea celor de care depind, acceptând dorințele celuilalt chiar și atunci când sunt nerezonabile sau în dezavantajul lor
- Le este dificil să exprime nemulțumiri sau cereri, de teamă să nu supere persoana de care depind
Elena nu cere niciodată ajutor, nici măcar când are nevoie. „Nu vreau să deranjez,” spune, chiar dacă e în suferință, preferând să tacă decât să riște să fie respinsă sau certată de persoana în care are încredere.
- Se simt copleșite, anxioase sau complet neajutorate atunci când sunt singure, deoarece nu cred că ar putea funcționa independent.
- Trăiesc cu o teamă constantă că vor fi părăsite sau abandonate, și că vor fi lăsate să se descurce pe cont propriu, lucru perceput ca fiind insuportabil.
- Au o stimă de sine scăzută și își subestimează propriile abilități, convingându-se că nu sunt capabile fără sprijinul altora.
- Evită responsabilitățile, sarcinile care implică luarea de decizii sau inițiativă. Pot fi muncitori dedicați, dar doar în roluri de execuție, fără putere de decizie.
- Investesc emoțional într-o singură relație protectoare (partener, părinte, superior) atât de mult, încât își epuizează resursele emoționale, rămânând vulnerabili și dezechilibrați dacă acea relație se deteriorează.
Mihai nu a trăit niciodată singur. După ce a locuit cu părinții până la 30 de ani, s-a mutat imediat cu partenera. Spune adesea: „Eu fără ea nu știu ce m-aș face.” Când ea pleacă în delegație, devine anxios, evită să iasă din casă și nu mănâncă decât după ce vorbește cu ea la telefon.
Cine este afectat
Tulburarea de personalitate dependentă pare a fi mai frecventă în rândul femeilor (0,6%) decât în rândul bărbaților (0,4%).Se estimează că reprezintă 2,5% dintre toate tulburările de personalitate .
Cauze și factori de risc
Tulburarea de personalitate dependentă are o origine complexă, influențată de factori genetici, biologici și psihosociali. Trăsături temperamentale precum evitarea riscului și dependența de recompensă pot favoriza apariția comportamentelor dependente. De asemenea, istoricul de anxietate de separare sau boli cronice în copilărie poate contribui la dezvoltarea acestei tulburări.
Experiențele timpurii, copiii crescuți într-un mediu supraprotector sau autoritar sunt mai predispuși să dezvolte trăsături de dependență. Totodată, traumele din copilărie, cum ar fi neglijarea, abuzul sau bolile severe, cresc riscul apariției tulburărilor de personalitate, în special în lipsa sprijinului social și în condiții de stres interpersonal cronic.
Ce impact poate avea această tulburare de personalitate în viața de zi cu zi?
Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă întâmpină dificultăți mari în a lua decizii singure și se bazează constant pe ceilalți pentru sprijin și aprobare. Din acest motiv, riscă să nu-și dezvolte abilități de viață independentă, ceea ce menține cercul dependenței. Adesea, nu cer ajutor din proprie inițiativă, ci ajung la evaluare psihiatrică la îndemnul celor apropiați, simptomele cele mai frecvente fiind anxietatea, depresia și comportamentul pasiv.
Fără tratament, această tulburare poate duce la probleme serioase:
Tendința de a rămâne în relații abuzive din teama de a fi abandonat(ă) Femeile, în special, pot ajunge să repete tipare relaționale toxice, tolerând abuzul pentru a nu rămâne singure.
Bărbații cu trăsături de personalitate dependentă pot dezvolta comportamente controlatoare sau chiar violente în relațiile intime, din frica excesivă de a pierde persoana de care sunt dependenți.
Risc crescut de depresie, anxietate, consum de substanțe, parasuicid sau suicid mai ales în contextul unei despărțiri sau pierderii unei relații semnificative.
Dificultăți de adaptare și posibil consum de alcool sau alte substanțe ca o formă de „calmare” a anxietății sau de evitare a realității în fața sentimentului de neputință și nesiguranță
Cum se poate trata
Un bun management psihiatric include diagnosticarea tulburării de personalitate dependentă, asigurarea psihoeducației, gestionarea psihofarmacologiei, combinarea terapiei cognitiv-comportamentale cu tehnicile psihodinamice și oferirea de sugestii practice pentru gestionarea crizelor.
Concluzie
Tulburarea de personalitate dependentă nu este o „slăbiciune de caracter”, ci o suferință reală și sprijinul terapeutic poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții acestor persoane.
Până data viitoare, dacă simți că ai mereu nevoie de un „cineva” care să-ți confirme fiecare pas, poate nu e vorba doar de nesiguranță, poate e timpul să dai o voce și propriei tale păreri. În definitiv, tu ești singura persoană cu care vei locui toată viața.
