Iranul intensifică represiunea internă
După o escaladare periculoasă a tensiunilor cu Israelul, care a adus regiunea în pragul unui conflict total, un armistițiu fragil a fost instituit, permițând o oarecare detensionare între cele două state. Cu toate acestea, în interiorul Iranului, regimul de la Teheran a intensificat represiunea internă, concentrându-se pe controlul populației și pe prevenirea oricăror potențiale revolte.
Potrivit unei analize publicate de publicația italiană AVVENIRE și citată de Rador Radio România, acțiunile recente, precum lansarea „pur formală” a rachetelor iraniene împotriva unei baze din Qatar, sugerează un acord subtil menit să salveze aparențele și să evite o nouă rundă de bombardamente. Deși acest armistițiu este considerat o gură de aer pentru Republica Islamică, el pare să fi nemulțumit guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu, care ar fi încercat să saboteze acordul.
Regimul iranian, o structură solidă
Analiza subliniază că, în ciuda speranțelor unor facțiuni din SUA și Israel privind o schimbare de regim în Iran, sistemul de putere („Nezam”) creat după revoluția islamică din 1979 este mult mai solid decât alte regimuri din Orientul Mijlociu. Chiar dacă o mare parte a populației este ostilă față de sistem, nu există încă o mișcare de opoziție reală, organizată, sau lideri carismatici care să poată contesta puterea.
Formele de opoziție existente sunt fie interne sistemului (mișcarea reformistă), fie marginale, cum ar fi fiul ultimului șah, Reza Cyrus Pahlavi, sau grupări considerate teroriste, precum Mujaheddin-e Khalq. Iluzia utilizării minorităților etnice și religioase (baluci, kurzi, arabi) pentru a submina regimul este considerată nerealistă, deoarece acestea pot crea doar probleme de securitate, nu și o amenințare sistemică.
Regimul se bazează pe un bloc social solid, format din clasele defavorizate, care beneficiază de clientelism, și o nouă burghezie legată de sistem. Membrii Gărzilor Revoluționare, sau Pasdaranii, sunt loiali regimului și sunt dispuși să-l apere, deoarece beneficiază de pe urma acestuia. Potrivit analizei, chiar și decimarea liderilor Gărzilor de către Israel ar putea întări sistemul pe termen mediu, permițând ascensiunea unor comandanți mai hotărâți și mai puțin corupți.
Pe plan extern, Teheranul se bucură de un sprijin limitat, dar important, din partea Rusiei și a Chinei, ultima fiind interesată de interesele economice și de reconstrucție.
Intensificarea represiunii după armistițiu
Conform unor oficiali iranieni și activiști, imediat după încetarea atacurilor israeliene, autoritățile de la Teheran au demarat o campanie masivă de represiune internă. Aceasta a inclus arestări în masă, execuții și desfășurări militare, în special în regiunea kurdă rebelă. The Guardian a relatat, citând surse de securitate iraniene, că principala preocupare a autorităților este acum amenințarea tulburărilor interne.
Potrivit grupului pentru drepturile omului HRNA, de la începutul conflictului, au fost arestate 705 persoane pe motive politice sau de securitate, multe fiind acuzate de spionaj pentru Israel. Presa de stat iraniană a confirmat execuția a trei persoane în Urmia, iar Hengaw, un grup pentru drepturile omului iraniano-kurd, a precizat că toți cei executați erau kurzi.
Oficialii iranieni au confirmat că trupe au fost desfășurate la granițele cu Pakistan, Irak și Azerbaidjan pentru a preveni infiltrarea a ceea ce ei numesc „teroriști”, inclusiv agenți israelieni și membri ai grupului Mujahedin-e Khalq (MEK).
Activitatea de securitate este deosebit de intensă în provinciile kurde, unde, conform relatărilor, unitățile Gărzilor Revoluționare au fost desfășurate în școli și puncte de control. Activiștii din interiorul țării se tem că regimul folosește conflictul cu Israelul ca pretext pentru a-și consolida controlul și a reduce la tăcere orice formă de disidență.
