Dr. DORINA ONIȚA: Când viața devine o scenă: tulburarea de personalitate histrionică
Schimbăm scena dramatică a tulburării de personalitate antisociale unde am văzut minciună, manipulare și lipsa de empatie cu un alt tip de spectacol: unul plin de culoare, emoții intense și o sete insațiabilă de aplauze.
Tulburarea de personalitate histrionică (TPH) aduce pe scena psihologiei un profil uman spectaculos, dar adesea neînțeles: teatral, sensibil și într-o permanentă căutare a validării. Dar cine este cu adevărat „actorul” din spatele cortinei?
Ce este tulburarea de personalitate histrionică?
TPH este o tulburare de personalitate caracterizată de expresivitate emoțională exagerată și un comportament constant centrat pe atragerea atenției. Persoanele cu această tulburare trăiesc adesea într-un „spectacol continuu”, în care drama, seducția și expresivitatea sunt mereu prezente, chiar și atunci când contextul nu o cere.
Tulburarea histrionică nu este doar despre a fi „drama queen”,este un mod de a percepe lumea și de a relaționa cu ceilalți, construit adesea în urma unor experiențe de viață marcante. Cei care suferă de TPH nu se prefac că simt mult, chiar simt intens. Problema este că această intensitate devine copleșitoare, atât pentru ei, cât și pentru cei din jur, afectând relațiile interpersonale.
Imaginează-ți o persoană care, într-o singură oră, poate trece de la lacrimi dramatice la râsete zgomotoase, doar pentru ca în următorul moment să se retragă brusc din interacțiune. Totul pare exagerat, dar pentru ea, trăirile sunt cât se poate de reale.
Istorie și origini
Termenul „histrionic” vine din latinescul „histrion”, „actor”, iar legătura cu teatrul este mai mult decât simbolică. De-a lungul istoriei, comportamentele dramatice, exagerate, au fost asociate cu isteria, un diagnostic atribuit adesea femeilor. Freud și Janet au contribuit semnificativ la conceptualizarea modernă a acestei tulburări, fie din perspectivă psihodinamică, fie descriptivă. Și, într-adevăr, persoanele cu această tulburare par să joace în mod constant un rol. Doar că rolul nu se mai termină niciodată. Publicul? Oricine e dispus să acorde puțină atenție.
Cum se manifestă ? Cei cu tulburare de personalitate histrionică sunt adesea:
Seducători și expresivi, uneori exagerat și inadecvat
Dependenți de părerea celorlalți
Egocentrici și cu o stimă de sine fragilă
Extrem de preocupați de cum arată și cum sunt percepuți
Ușor influențabili
Labili emoționali, cu emoții intense, schimbătoare
Impulsivi în relații, intenși la început, retrași când interesul dispare
Un detaliu fascinant este că pot uita cu o ușurință surprinzătoare evenimentele negative, chiar și pe cele trăite cu intensitate. E ca și cum drama ar fi importantă doar cât timp se derulează în direct, apoi, cortina cade și amintirea dispare.
Imaginează-ți o colegă care se supără brusc că nu a fost observată la o ședință, apoi râde exagerat cinci minute mai târziu, pentru ca în următorul moment să își schimbe radical starea. Sau o persoană care, indiferent de subiectul discutat, reușește cumva să ducă totul spre propria persoană, cu lacrimi sau aplauze, în funcție de nevoia de moment.
De ce apare această tulburare?
Specialiștii vorbesc despre o combinație între genetică (trăsături temperamentale moștenite) și mediu. Copilării marcate de neglijare, modele parentale instabile sau hiper-permisive, mesaje contradictorii din partea părinților sau validarea comportamentului dramatic ca unic mod de a fi remarcat, toate pot contribui la formarea acestui tipar.
Riscuri asociate
Tulburarea nu rămâne fără consecințe. Dincolo de aspectul exterior, care poate părea carismatic și plin de viață, persoanele cu TPH suferă frecvent de stres relațional cronic, anxietate și depresie, dependențe, somatizări, adică transformarea stresului emoțional în dureri sau alte simptome fizice.
Mai mult, nevoia de atenție poate duce la alegeri riscante, manipulări sau pierderea credibilității sociale, relații interpersonale conflictuale sau instabile.
Cine este afectat?
Se estimează că 2-3% din populația generală ar putea avea TPH, iar în medii clinice prevalența crește la 10-15%. Deși femeile sunt diagnosticate mai frecvent, acest lucru poate reflecta și o subevaluare a cazurilor masculine, unde manifestările pot lua forme diferite.
Se poate trata?
Psihoterapia este principala metodă de tratament pentru a învăța autoreglarea emoțională, construirea unei identități mai stabile și dezvoltarea unor relații mai autentice. Cele mai utilizate forme sunt: psihoterapia suportivă, oferă un cadru sigur și empatic pentru explorarea emoțiilor, psihoterapia psihodinamică, urmărește înțelegerea mecanismelor inconștiente și a traumelor vechi, terapia cognitiv-comportamentală, poate fi utilă pentru conștientizarea tiparelor disfuncționale.
Medicamentele pot fi utile pentru simptome asociate (anxietate, depresie), dar nu tratează personalitatea propriu-zis.
Vedete și histrionism
În cultura pop, vedete precum Kim Kardashian, Miley Cyrus sau Kanye West au fost menționate adesea în contextul trăsăturilor histrionice, comportamente extravagante, teatralitate, dorința permanentă de a fi în centrul atenției.
Concluzie
Într-o societate care promovează imaginea și atenția ca monedă de schimb, tulburarea de personalitate histrionică poate părea doar un produs al vremurilor, dar, în realitate este o structură de personalitate vulnerabilă, modelată de istorii complexe și dinamici afective instabile. A-i înțelege pe acești oameni înseamnă să nu confundăm spectacolul cu esența, și să căutăm, dincolo de perdea, omul care vrea pur și simplu să fie iubit.
Până data viitoare, rămâneți atenți la ce se întâmplă dincolo de cortină, nu toate aplauzele sunt semn de echilibru.
