ANCA BICA: Uneori, artiștii primesc cheile veșniciei și pleacă puțin

Despărțirile în teatru nu există! Cortina ce cade peste fiecare spectacol este doar un gest al destinului care acoperă scena de frigul ignoranței și al nesupunerii la mediocritate.Apoi, la vama timpului, actorii, scenografia și regizorul ridică cortina pentru o nouă reprezentație. Teatrul nu moare, poporul său de asemenea.

Uneori, artiștii primesc cheile veșniciei și pleacă puțin, dar nouă ne rămân urmele lor pe retina amintirilor. Cei care îi uită sunt ca niște condamnați legați la ochi de un călău care se numește timpul.
Aș fi vrut să scriu acum cu sufletul altcuiva, cu sufletul lui Helmuth Sturmer, cred că aș fi desenat ceea ce simt, aș fi pictat stări și m-aș fi bucurat ca un Hamlet trist…
Dar, departe de mine puterea unui Laudatio, departe de noi este acum Helmuth Sturmer, oricum era cu mult în fața noastră…
’’Ne-a părăsit cel mai bun dintre noi.
Helmut Stürmer, o personalitate marcantă a teatrului românesc, scenograf, mentor și prieten a plecat într-o lungă călătorie.
Dragul nostru Heti, îți mulțumim pentru tot ce ne-ai învățat și inspirat, pentru tot ce ne-ai lăsat moștenire, și pentru faptul că ne-ai îngăduit în prezența ta.
Cuvintele nu pot egala opera pe care ne-ai lăsat-o. Filmele, spectacolele de teatru și de operă la care ai semnat scenografia vor rămâne în memoria colectivă a breslei și a publicului de pretutindeni în lume unde ai lucrat și ți-ai pus amprenta.
Cu siguranță, vei rămâne prezent în foarte mulți dintre noi.
Ne-ai fost un model artistic și uman, iubirea și dăruirea ta pentru arta scenografică sunt greu de egalat.
Îți mulțumesc, îți mulțumim, Heti, pentru iubire.
Să te țină Dumnezeu în lumină!’’ este mesajul lui Dragoș Buhagiar, scenograf, președinte UNITER.

Helmuth Sturmer s-a născut în anul 1942, în Timișoara, avea rădăcini în Reșița, tatăl său, Franz Stürmer, dirijor si compozitor s-a născut la Moldova Nouă și decedat la Reșița!

În anul 1967, a absolvit Institutul de Arte Plastice din București, la clasa profesorului Paul Bortnovski. Între anii 1968 și 1977 este scenograf la Teatrul de Stat din Sibiu și la Bulandra din București. Tot în această perioadă, pe lângă nenumărate spectacole pentru teatrele din Arad, Cluj, Brașov, București, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Timișoara, face scenografia și pentru cinci filme artistice, în regia lui Dan Pița & Mircea Veroiu, Radu Gabrea și Alexandru Tatos.
În 1971 și 1975, la invitația Teatrului Municipal din Köln, este scenograful unor spectacole regizate de David Esrig și Roberto Ciulli. A urmat, la Teatrul Municipal din München (1976) și la Old Tote Theater din Sydney (1977), spectacolul „Azilul de noapte”, în regia lui Liviu Ciulei.
În 1977, Helmut Stürmer se stabilește în Republica Federală Germană, iar în următorii 30 de ani a lucrat, printre altele, la Théatre de la Ville din Paris, Deutsches Schauspielhaus din Hamburg, Theatre de l’Union din Limoges, Opera din Karlsruhe, Teatrele Naționale din Craiova și Cluj, Opera din Bonn, Royal Shakespeare Company, colaborând adesea cu Silviu Purcărete.
A făcut film, teatru și operă, decoruri și costume, uneori și instalații. Nu a avut o perioadă albastră, dar a avut una de sârmă, alta de oglinzi, una de lemn. Desenul a rămas însă o pasiune pentru toată viața.
Uneori, artiștii primesc cheile veșniciei și pleacă puțin, dar nouă ne rămân urmele lor pe retina amintirilor.

Mulțumim Helmuth Sturmer, cu siguranță de acum ți s-a deschis ușa veșniciei, iar aici pe pământ arta ta este veșnică.
Drum lin!