Sănătate

Cercetare promițătoare pentru Alzheimer

O terapie experimentală administrată pe cale nazală a îmbunătățit memoria și capacitatea de învățare la șoarecii în vârstă, iar testele pe animale modificate genetic pentru a reproduce boala Alzheimer au indicat, de asemenea, efecte cognitive încurajatoare. Metoda se bazează pe tehnologia ARN mesager și urmărește să stimuleze producerea unei proteine care susține sănătatea neuronilor.

Cercetarea a fost realizată de specialiști de la Universitatea din Sydney și publicată în revista Advanced Science. Deși rezultatele deschid o posibilă direcție pentru dezvoltarea unor tratamente împotriva bolilor neurodegenerative, terapia se află încă în etapa preclinică și nu a fost testată pe oameni.

Cum funcționează tratamentul administrat prin nas

Echipa de cercetare a utilizat ARN mesager (ARNm) transportat în nanoparticule lipidice. Tehnologia este înrudită cu cea folosită pentru unele vaccinuri împotriva COVID-19, însă scopul este diferit: în loc să determine producerea unei proteine virale, ARNm transmite celulelor instrucțiunile necesare pentru sintetizarea factorului neurotrofic derivat din creier, cunoscut sub numele de BDNF.

Această proteină contribuie la supraviețuirea neuronilor, la formarea și menținerea conexiunilor dintre celulele nervoase și la procesele de învățare și memorare.

Prin administrarea nazală, cercetătorii încearcă să folosească legăturile dintre cavitatea nazală și sistemul nervos central pentru a facilita transportul substanței către creier. Strategia ar putea reduce una dintre principalele dificultăți ale tratamentelor neurologice: traversarea barierei hematoencefalice, care limitează accesul multor medicamente la țesutul cerebral.

Spre deosebire de metodele care introduc direct o proteină în organism, noua abordare transmite celulelor instrucțiunile pentru a o produce local.

Memoria șoarecilor în vârstă a ajuns la niveluri comparabile cu cele ale animalelor tinere

Într-unul dintre experimente, cercetătorii au administrat tratamentul unor șoareci în vârstă de 18 luni. Animalele au fost apoi evaluate prin teste care au măsurat memoria de lucru, memoria spațială și capacitatea de recunoaștere a obiectelor.

Rezultatele au arătat că șoarecii care au primit picăturile nazale au obținut performanțe cognitive semnificativ mai bune decât animalele din grupul de control. În cadrul testelor, rezultatele lor au devenit comparabile cu cele ale șoarecilor tineri.

„La șoarecii în vârstă, am observat o creștere semnificativă a capacității de învățare și a memoriei”, a explicat profesorul Greg Neely, coordonatorul cercetării, potrivit prezentării publicate de Universitatea din Sydney.

Examinarea țesutului cerebral a evidențiat și o creștere de aproximativ 2,4 ori a numărului de celule care exprimau dublecortina (DCX), un marker asociat cu dezvoltarea neuronilor noi.

Rezultate încurajatoare și într-un model experimental de Alzheimer

Cercetătorii au evaluat metoda și pe șoareci din modelul genetic 5XFAD, utilizat pentru studierea bolii Alzheimer. În acest experiment, administrarea tratamentului a început în perioada în care boala începea să se manifeste.

Animalele care au primit BDNF prin intermediul tehnologiei nazale au fost protejate împotriva declinului cognitiv sever observat în mod obișnuit la acest model experimental. Testele au indicat rezultate mai bune privind memoria și învățarea, iar în hipocamp – regiune cerebrală esențială pentru aceste funcții – a fost observată o creștere a celulelor pozitive pentru DCX.

Există însă o limită importantă: tratamentul nu a redus acumulările de plăci de amiloid din creier, asociate bolii Alzheimer. Prin urmare, efectele observate par să țină mai ales de susținerea funcționării și sănătății neuronilor, nu de eliminarea uneia dintre caracteristicile biologice ale bolii.

De ce ar putea fi mai eficientă decât administrarea directă a proteinei

Administrarea intranazală a unor proteine cu rol neuroprotector a mai fost cercetată, însă metoda întâmpină dificultăți. Proteinele pot fi degradate rapid la nivelul mucoasei nazale, iar cantitatea care ajunge la țesuturile vizate poate fi limitată.

Noua tehnologie încearcă să depășească acest obstacol prin utilizarea ARNm. În loc să livreze proteina deja produsă, nanoparticulele transportă instrucțiunile care permit celulelor din epiteliul nazal să o sintetizeze.

Potrivit cercetătorilor, BDNF produs în urma administrării a putut fi detectat în celule timp de până la patru zile după o doză. Această caracteristică ar putea permite menținerea efectului biologic mai mult timp decât în cazul administrării directe a proteinei.

Când ar putea începe testele pe oameni

Deocamdată, picăturile nazale au fost evaluate numai în experimente pe animale. Înainte de orice studiu clinic, echipa trebuie să efectueze cercetări suplimentare pentru a verifica siguranța tratamentului, efectele pe termen lung și modul optim de administrare.

Profesorul Greg Neely a declarat că echipa speră să poată începe testele pe oameni în următorii doi ani, dacă etapele preclinice vor avea rezultate favorabile.

Totuși, cercetătorul atrage atenția că anatomia nasului uman este diferită de cea a șoarecilor. Din acest motiv, rezultatele obținute în laborator nu garantează că tratamentul va avea aceleași efecte la pacienți.

Dacă metoda se va dovedi sigură și eficientă, platforma ar putea fi adaptată și pentru administrarea altor proteine cu rol neuroprotector, nu doar a BDNF.

O posibilă completare a terapiilor existente pentru Alzheimer

Descoperirea este relevantă și pentru că propune o direcție diferită de tratamentele care urmăresc reducerea acumulărilor de amiloid. În loc să țintească direct aceste depozite proteice, metoda încearcă să susțină supraviețuirea neuronilor și conexiunile dintre aceștia.

O astfel de strategie ar putea deveni, în viitor, complementară terapiilor care acționează asupra plăcilor de amiloid. Deocamdată, însă, nu există dovezi că picăturile nazale pot trata Alzheimer la oameni sau că pot reda memoria pacienților.

Rezultatele reprezintă o dovadă de concept obținută în laborator, nu un tratament disponibil. Următoarele cercetări vor trebui să stabilească dacă beneficiile observate la șoareci pot fi reproduse în siguranță și la oameni.

Surse: Universitatea din Sydney

Merită citite

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button