Mandatele a șapte miniștri interimari din Cabinetul demis Bolojan au expirat de 24 de zile. Legea oferă o soluție, dar criza politică o complică
Situația guvernamentală se complică pe măsură ce blocajul politic se prelungește. Mandatele celor șapte miniștri interimari din Cabinetul demis condus de Ilie Bolojan au expirat de 24 de zile, depășind termenul maxim prevăzut de legislația în vigoare pentru exercitarea unei astfel de funcții. Deși problema are implicații juridice și administrative importante, nici președintele Nicușor Dan nu a indicat, până în prezent, o soluție concretă.
Legea stabilește că un ministru desemnat să asigure interimatul la conducerea unui alt minister poate exercita această atribuție pentru o perioadă de cel mult 45 de zile. În cazul actual, acest termen a fost depășit cu peste trei săptămâni, ceea ce ridică semne de întrebare privind legalitatea exercitării atribuțiilor și validitatea actelor administrative semnate după expirarea mandatului de interimar.
Întrebat despre această situație, președintele Nicușor Dan a recunoscut că problema i-a fost adusă în atenție, însă nu a prezentat o interpretare oficială și nici o soluție pentru depășirea impasului. Declarația șefului statului alimentează incertitudinea într-un moment în care instituțiile publice funcționează deja în regim de interimat, iar negocierile pentru formarea unui nou Executiv nu au fost finalizate.
Totuși, legislația oferă un posibil mecanism de ieșire din această situație. Codul Administrativ prevede că, în interiorul termenului de 45 de zile, prim-ministrul trebuie să inițieze procedurile pentru desemnarea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar. Textul legal stipulează că „înăuntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul iniţiază procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar”.
Această prevedere deschide posibilitatea unei formule de tip „interimar la interimar”. Cu alte cuvinte, premierul ar putea desemna un alt ministru aflat în funcție să preia, temporar, portofoliul rămas fără titular, resetând astfel perioada de interimat. Din punct de vedere strict juridic, Codul Administrativ nu interzice explicit o asemenea succesiune de interimari, atât timp cât fiecare nouă desemnare respectă limita de 45 de zile.
În plan politic, însă, o astfel de soluție este departe de a fi ideală. Recurgerea repetată la interimari ar putea fi interpretată ca o modalitate de prelungire artificială a unei stări excepționale, în locul numirii unui Guvern cu puteri depline. De asemenea, menținerea unor ministere-cheie sub conducere interimară pentru perioade îndelungate poate afecta stabilitatea administrativă și capacitatea Executivului de a adopta decizii majore.
În lipsa unei majorități parlamentare și a unui nou Cabinet învestit, România se află într-o zonă gri din punct de vedere administrativ, în care legea oferă soluții tehnice temporare, dar nu poate înlocui o soluție politică durabilă.
Cât de solidă este soluția „interimar la interimar”?
Din punct de vedere juridic, prevederea din Codul Administrativ lasă loc unei interpretări care ar permite desemnarea succesivă a unor miniștri interimari.
Codul Administrativ prevede următoarele:
„În situaţiile prevăzute la alin. (2), înăuntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul iniţiază procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar”.
Textul de lege obligă premierul ca, în interiorul termenului de 45 de zile, să inițieze procedura de numire a unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar, însă nu precizează în mod expres dacă această procedură poate fi repetată la nesfârșit. În lipsa unei interdicții explicite, Guvernul ar putea susține că fiecare nouă desemnare generează un nou termen de 45 de zile.
Pe de altă parte, o astfel de interpretare riscă să contravină scopului pentru care a fost instituită limita de timp. Regimul interimatului este conceput ca o soluție excepțională și temporară, destinată să asigure continuitatea administrativă până la ocuparea postului prin procedura obișnuită. Dacă interimatele s-ar succeda fără limită prin simpla schimbare a persoanei desemnate, termenul de 45 de zile și-ar pierde efectul practic, iar caracterul excepțional al măsurii ar deveni unul permanent.
Mai mult, situația actuală este complicată de faptul că Executivul funcționează deja în regim de guvern demis, cu atribuții restrânse. O nouă serie de desemnări interimare, peste un Cabinet aflat deja în interimat, ar crea o suprapunere fără precedent între două regimuri juridice provizorii. Chiar dacă o asemenea soluție ar putea fi susținută prin interpretarea literală a Codului Administrativ, ea ar putea genera dispute constituționale și contestații privind legalitatea actelor administrative adoptate în această perioadă.
În cele din urmă, problema este mai degrabă una politică decât juridică. Legea poate oferi mecanisme temporare pentru evitarea blocajului administrativ, însă acestea nu pot substitui obligația autorităților de a forma un Guvern cu puteri depline. Cu cât perioada de interimat se prelungește, cu atât crește riscul ca soluțiile provizorii să fie percepute drept o modalitate de ocolire a spiritului legii, iar presiunea asupra președintelui și a clasei politice de a debloca situația este tot mai mare.
sursa: Mediafax
