De ce nu pot SUA să distrugă complet arsenalul Iranului: „orașele de rachete” ascunse în munți sfidează bombardamentele
Deși Statele Unite revendică lovituri masive asupra infrastructurii militare iraniene, realitatea din teren arată o limită majoră a supremației aeriene: rețelele subterane extrem de bine fortificate ale Iranului, construite adânc în munți de granit.
„Fortărețele de granit” care protejează arsenalul Iranului
Potrivit analizelor recente bazate pe imagini satelitare și surse open-source, Iranul a dezvoltat adevărate „orașe de rachete” în interiorul munților, unele situate la sute de metri sub pământ.
Un exemplu este complexul din apropierea orașului Yazd, unde rețele sofisticate de tuneluri ar permite:
- transportul automatizat al rachetelor
- depozitarea focoaselor în siguranță
- lansări rapide din mai multe puncte ascunse
Strategia face parte din doctrina militară iraniană de „Apărare Mozaicală”, care presupune dispersarea și ascunderea capacităților militare pentru a rezista atacurilor masive.
Chiar și după bombardamente repetate, aceste instalații continuă să funcționeze. Loviturile aeriene afectează în principal intrările și infrastructura de la suprafață, însă sistemele din interior rămân, în mare parte, intacte.
Jocul de-a „șoarecele și pisica”
Forțele iraniene folosesc o tactică eficientă: scot rachetele și dronele din tuneluri, le lansează rapid, apoi le retrag înapoi în subteran.
Această mobilitate face ca reacția SUA și a aliaților să fie limitată în eficiență. Chiar dacă intrările sunt distruse, ele pot fi degajate în câteva zile, permițând reluarea operațiunilor.
Analiștii susțin că existența lansărilor recente, chiar și cu unele eșecuri, demonstrează că infrastructura rămâne operațională.
Limitele bombelor anti-buncăr americane
Cea mai puternică armă americană destinată distrugerii buncărelor, GBU-57 Massive Ordnance Penetrator, are o capacitate limitată în fața acestor structuri.
Datele indică faptul că:
- poate penetra aproximativ 60 de metri de beton armat
- sau circa 40 de metri de rocă
În schimb, unele instalații iraniene sunt construite la adâncimi estimate de până la 500 de metri. Diferența este uriașă și, potrivit experților, transformă distrugerea completă a acestor facilități într-o „imposibilitate fizică” cu mijloacele actuale.
O rețea gândită pentru supraviețuire
Complexele sunt proiectate pentru a rezista chiar și în condiții de bombardament intens:
- multiple ieșiri blindate
- rute interne alternative
- sisteme de transport subteran pentru rachete
Această redundanță permite Iranului să continue lansările chiar dacă unele puncte sunt distruse.
Concluzie: un avantaj strategic greu de neutralizat
În ciuda superiorității aeriene, SUA se confruntă cu o provocare structurală majoră. Strategia Iranului nu se bazează doar pe arme, ci pe infrastructură invulnerabilă, adaptată pentru un război de uzură.
Această realitate complică semnificativ orice plan militar și sugerează că neutralizarea completă a capacităților iraniene ar necesita fie tehnologii noi, fie operațiuni terestre extrem de riscante.
Surse”stiripesurse
