Războiul dronelor ieftine: de ce Iranul rămâne greu de oprit în ciuda loviturilor SUA
Loviturile aeriene recente ale Statelor Unite asupra unor facilități militare iraniene au afectat capacitatea de producție a dronelor, însă experții avertizează că avantajul strategic al Teheranului este departe de a fi eliminat. În centrul acestui avantaj se află dronele ieftine de tip Shahed, care au devenit un instrument-cheie în conflictul din Orientul Mijlociu.
Potrivit oficialilor americani, un complex industrial din apropierea orașului Isfahan, identificat ca centru de producție pentru drone, a fost grav avariat. Imaginile publicate de Comandamentul Central al SUA arată amploarea distrugerilor, descrise drept o „lovitură majoră” pentru industria de apărare a Iranului.
Cu toate acestea, analiștii în securitate susțin că astfel de operațiuni nu pot opri complet programul iranian. Motivul principal îl reprezintă caracterul „democratizat” al tehnologiei: dronele pot fi construite relativ simplu, folosind componente comerciale accesibile și infrastructură minimă.
„Nu este nevoie de fabrici mari sau lanțuri industriale complexe. Producția poate fi dispersată și greu de urmărit”, explică specialiști în domeniu. Această descentralizare face ca distrugerea unor facilități să aibă un impact limitat pe termen lung.
În prezent, Iranul continuă să lanseze zilnic zeci de drone, chiar dacă ritmul este mai redus decât la începutul conflictului. Deși multe sunt interceptate de sistemele de apărare ale statelor din Golf, unele reușesc să își atingă țintele, provocând pierderi și pagube.
Un alt element esențial este costul. O dronă Shahed poate costa aproximativ 35.000 de dolari, în timp ce rachetele interceptoare utilizate pentru a le doborî ajung la milioane de dolari bucata. Această diferență creează o presiune uriașă asupra sistemelor de apărare, care trebuie să gestioneze un volum mare de amenințări la costuri ridicate.
Mai mult, Iranul și-a adaptat strategia, vizând infrastructura critică: radare, sisteme de apărare aeriană și centre de comandă. În paralel, există temeri că alte state ar putea sprijini producția de drone, amplificând capacitatea de atac.
Miza este una globală. Atacurile cu drone amenință securitatea Strâmtorii Ormuz, un punct vital pentru transportul petrolului la nivel mondial. În același timp, resursele militare utilizate pentru interceptarea acestor drone sunt limitate și trebuie împărțite între mai multe teatre de conflict.
Experiența acumulată de Iran în ultimele decenii, inclusiv în conflicte indirecte și sub presiunea sancțiunilor, a dus la dezvoltarea unui model eficient bazat pe volum și cost redus. În acest context, chiar și loviturile aeriene de amploare pot întârzia, dar nu elimina complet această amenințare.
Surse:
