Declarația premierului Ilie Bolojan potrivit căreia „în faptele grave de corupție nu ar trebui să existe prescripție” a reaprins o dezbatere sensibilă în spațiul public și juridic: este imprescriptibilitatea o soluție reală împotriva impunității sau doar un răspuns simbolic la eșecurile sistemului judiciar? 

CITEȘTE ȘI:  Pe câmpul de luptă al justiției: ”soldatul Kovesi” și victoria sistemului asupra legii

Afirmația a fost făcută într-o intervenție la Digi FM, într-un context tensionat, marcat de proteste civice și de apariția unor investigații jurnalistice care au scos la iveală blocaje și disfuncționalități cronice din sistemul de justiție. Premierul a legat explicit ideea eliminării prescripției de nemulțumirea publică generată de dosarele de corupție închise ca urmare a împlinirii termenelor legale.

Prescripția, între garanție juridică și simbol al eșecului statului

În dreptul penal, prescripția răspunderii penale reprezintă limita de timp în care statul poate trage la răspundere o persoană pentru o faptă penală. Rațiunea sa ține de securitatea juridică, de degradarea probelor în timp și de ideea că sancțiunea își pierde eficiența dacă este aplicată prea târziu.

În România, tema a devenit explozivă după deciziile Curții Constituționale privind art. 155 alin. (1) din Codul penal. Între iunie 2018 și mai 2022, întreruperea prescripției nu a funcționat efectiv, ceea ce a dus la închiderea a numeroase dosare, inclusiv de mare corupție. Deși OUG nr. 71/2022 a modificat cadrul legal, efectele acelui „interval mort” continuă să alimenteze percepția publică de impunitate. ccr.ro

Ce fac alte state: termen lung, nu imprescriptibilitate

La nivelul Uniunii Europene, abordarea este diferită. Legislația europeană nu promovează imprescriptibilitatea, ci impune termene minime suficient de lungi pentru infracțiunile de corupție, tocmai pentru a permite investigații eficiente, fără a elimina complet limita temporală.

Nici Convenția ONU împotriva corupției nu cere abolirea prescripției, ci recomandă termene extinse și mecanisme de suspendare atunci când inculpații se sustrag urmăririi penale.

Există însă excepții notabile în afara UE. Constituțiile unor state din America Latină, precum Ecuador, Venezuela sau Bolivia, prevăd imprescriptibilitatea anumitor infracțiuni de corupție, considerate atentate grave la patrimoniul public.

Avantaje politice, riscuri juridice

Susținătorii ideii afirmă că eliminarea prescripției ar reduce tacticile de tergiversare și ar transmite un mesaj ferm de intoleranță față de corupția gravă. Criticii avertizează însă că o asemenea măsură ridică probleme serioase de constituționalitate și de compatibilitate cu principiile dreptului penal european, în special cu cel al previzibilității legii. legislatie.just

În plus, specialiștii atrag atenția că imprescriptibilitatea nu poate fi aplicată retroactiv și nu rezolvă problemele structurale ale sistemului: anchete lente, instanțe supraîncărcate și proceduri greoaie. Fără reforme administrative și instituționale, spun aceștia, riscul este ca procesele să devină și mai lungi, chiar dacă „nu mai expiră”.

CITEȘTE ȘI:  Rusia dansează cazacioc pe ritm de csárdás. Cât de tare se aude muzica de la Kremlin? – partea I

Dezbaterea rămâne deschisă, iar eventualele inițiative legislative vor trebui să treacă nu doar testul popularității, ci și pe cel al Constituției și al standardelor europene.