Cerasela Maria Măciucă, – președinta Asociației pentru Calitatea Vieții Persoanei Vârstnice „Academician Nicolae Cajal”, propune crearea primei rețele naționale de centre de urgență și tranziție pentru vârstnici

În cadrul Congresului Asociației de Îmbătrânire Activă, desfășurat săptămâna aceasta, Cerasela Maria Măciucă – președinta Asociației pentru Calitatea Vieții Persoanei Vârstnice „Academician Nicolae Cajal” – a lansat una dintre cele mai ambițioase și necesare inițiative din ultimii ani pentru protecția seniorilor din România: înființarea unei rețele naționale de centre de urgență și tranziție pentru vârstnici.

Un sistem care lipsește și care costă vieți

În România nu există, în acest moment, un mecanism structurat de intervenție rapidă pentru vârstnicii aflați în criză: persoane rămase singure peste noapte, victime ale abuzului, ale violenței sau ale neglijenței, seniori externați din spital fără sprijin, ori bătrâni care nu mai pot fi îngrijiți acasă de familie. În aceste situații, singura „soluție” este un apel la 112 sau o internare prelungită în spital – ambele nepotrivite și costisitoare.

Bătrânețea nu ar trebui să fie o urgență, dar pentru mii de oameni este chiar asta. România are nevoie urgentă de centre care să poată interveni în 24 de ore, nu în 24 de luni.

Ce sunt centrele de urgență și tranziție?

Modelul propus prevede trei funcții esențiale:

Intervenție de urgență – cazare temporară de la 72 de ore până la 30 de zile pentru vârstnicii aflați în situații critice: pierderea îngrijitorului, evacuare, violență, abandon, degradare rapidă a stării de sănătate.

Evaluare complexă – medicală, psihologică, socială, funcțională – realizată de o echipă multidisciplinară.

Tranziție către soluții pe termen mediu și lung – centre rezidențiale, servicii sociale la domiciliu, centre de zi, îngrijire comunitară sau alte servicii adecvate.

Fiecare centru ar funcționa după standarde unitare, bazate pe bune practici europene, și ar fi gestionat în parteneriat între autorități locale, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății și organizații neguvernamentale specializate.

O lume în care seniorii nu mai au unde să se ducă

Cerasela Maria Măciucă a subliniat în discursul său drama invizibilă a aparținătorilor: familii care nu au unde să ducă, nici temporar, seniorul aflat în criză. “În România, bătrânețea a devenit o criză. O criză tăcută, în care familiile nu stiu ce sa faca cu părinții bolnavi, fără sprijin, fără soluții și, adesea si fără speranță. Este strigătul de ajutor al aparținătorilor, acel moment de disperare în care un fiu sau o fiică întreabă: „Unde să-l duc pe tata? Unde să stea mama, după operație?” sau după o situație atunci când sănătatea este precară sau cănd vine o situatie neașteptată”, a spus ea.

În România trăiesc aproape 4 milioane de persoane de peste 65 de ani, iar numărul celor singuri și vulnerabili este în creștere. Fenomenul necesită o arhitectură de intervenție socială rapidă, pe care alte țări europene o au de decenii.

Un proiect care poate schimba România vârstnică

Inițiativa se înscrie într-o viziune mai amplă: transformarea României într-o țară pregătită să-și protejeze demnitatea vârstei a treia, nu să o lase pe umerii familiilor depășite sau ai unor spitale suprasolicitate.

„Demnitatea nu poate fi lăsată la întâmplare. Avem nevoie de acest sistem acum, nu mâine”, ne-a subliniat Cerasela Maria Măciucă.