Nevrozele au la bază un element comun tuturor formelor clinice: anxietatea și mecanismele de apărare dezvoltate pentru a o ține sub control. Psihiatra și psihanalista Karen Horney subliniază că anxietatea este motorul care pune în mișcare întregul proces nevrotic, menținând comportamentele disfuncționale în timp. În cartea sa „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025), Horney arată că anxietatea și apărarea împotriva ei sunt universale, prezente atât la oameni, cât și în lumea animală Editura Trei

CITEȘTE ȘI: Grigore Alexandru Ghica: inima frântă a unirii, o tragedie a viziunii într-o lume a intrigii

Ea oferă exemple concrete: reacția instinctivă de fugă în fața unui pericol, instalarea unui paratrăsnet pentru a evita fulgerele sau încheierea unei polițe de asigurare pentru a preveni efectele unor posibile accidente. Toate acestea reprezintă aceleași două elemente fundamentale: frica și protecția împotriva ei.

Horney arată că fricile sunt prezente în toate culturile, fiind integrate în tradiții, ritualuri sau tabuuri. Protecțiile culturale – amulete, ritualuri împotriva spiritelor, reguli legate de puritate sau interdicții sociale – au rolul de a gestiona anxietățile colective.
Aceste practici nu sunt însă, prin ele însele, dovadă de „nevroze culturale”, subliniază autoarea. Doar pentru că două fenomene împărtășesc un element comun – frica – nu înseamnă că sunt identice. Această distincție este esențială în analiza clinică.

Pentru aprofundare, o sinteză despre teoriile ei poate fi consultată și pe platforma SimplyPsychology, care explică rolul anxietății în viziunea lui Horney SimplyPsychology

Contrar unei ipoteze intuitive, fricile nevrotice nu sunt distincte prin faptul că ar fi „imaginate” sau „iraționale”. Horney explică faptul că diferența nu depinde nici de nivelul de conștientizare, nici de raționalitate.
Ceea ce le face specifice este combinația dintre:

1. Fricile impuse de cultura din care facem parte – generate de pericole naturale, relații sociale tensionate, ostilitate, tradiții sau superstiții.

2. Fricile suplimentare apărute din istoria personală a individului – care depășesc, ca intensitate și natură, modelul cultural.

Cu alte cuvinte, nevroticul trăiește simultan temerile culturale și un set suplimentar de anxietăți provenite din experiențe personale, ceea ce creează o supraîncărcare emoțională.

Fricile culturale sunt de regulă gestionate prin instrumente simple și eficiente: ritualuri, obiceiuri, reguli sociale, tabuuri. Acestea servesc ca soluții de protecție colective.

În schimb, mecanismele de apărare nevrotice sunt mai costisitoare psihic, mai complicate și mai puțin eficiente. Ele consumă multă energie emoțională și reduc capacitatea persoanei de a se adapta și de a evolua.
Acest mecanism este explicat pe larg în analizele psihodinamice moderne care examinează raportul dintre anxietate, apărare și dezvoltare personală VerywellMind, resurse despre apărare psihologică).

Persoana sănătoasă psihic se confruntă cu temerile culturale inevitabile, dar reușește, în general, să își trăiască viața în acord cu potențialul său. Persoana nevrotică, în schimb, plătește un „preț” ridicat pentru mecanismele ei de apărare: pierderea vitalității, reducerea spontaneității, scăderea capacității de bucurie, afectarea relațiilor și a realizării personale.

Horney concluzionează că nevroticul este, invariabil, o persoană care suferă mai mult decât îi impune cultura, pentru că adaugă peste fricile universale și un set propriu de anxietăți și strategii defensive nefuncționale.

CITEȘTE ȘI: România între două lumi: reconciliere și divizare

Karen Horney (1885–1952) este una dintre cele mai influente figuri ale psihanalizei moderne. A contribuit decisiv la înțelegerea anxietății, a rolului culturii în formarea personalității și a dinamicilor psihologice ale femeilor.
Biografia și contribuțiile ei sunt prezentate pe site-ul American Psychological Association APA, unde este menționată ca pionier al unei psihologii axate pe relații și context social.