Orice explicaţie, fie ea şi una întâmplătoare, atinsă de contingent, fie ştiinţifică, încearcă să răspundă la întrebarea „de ce ?“, întrebare pusă în legătură cu ceea ce se cere explicat. În termeni simpli, oamenii vor să cunoască nu numai ce se întâmplă, ci şi de ce se întâmplă ceva. Explicaţia are menirea de a decide asupra unor evenimente, în contextul altor evenimente, de a arăta de ce ceva este şi de ce este aşa cum este. Din câte se pare, întrebarea e unde e ! Fără a intra pe un teren suficient de spinos (erotetica sau ştiinţa întrebă­rilor reprezintă aproape jumătate din filosofia lim­bajului şi, probabil, mai mult decât atât, din filosofia analitică) totuşi, ca oameni cu mintea, zicem noi, limpede şi veşnic întrebătoare, încer­căm să ne dăm răspunsuri pentru a ne păstra pe linia vieţii, oricum, în derivă, mai ales atunci când nu le primim şi, mai ales, când autorităţile ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul veşnicului gri.

Şi pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui şi mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare şi răspuns în problema grijilor pentru om. Vă reamintesc nu pentru a vă turna cine știe ce licoare în suflet, ci pentru a putea privi mai ușor în zilele noastre, a ne desfăta cu bunăstare și a trage siguri concluziile. Dacă mai e ceva de tras! Totuşi, pentru ca totul să fie credibil, am să mă exprim, cum zic mai nou „înţelepţii“ neamului, cu subiect şi predicat.

CITEȘTE ȘI: Despre omul mâzgă – sinteză substanțializată a mocirlei vremurilor

În consecinţă, pe vremea lui Dudă, un fel Gâgă – Împărat (acum să nu credeţi că ar fi fost un cine ştie ce… care şi-ar fi dat şi sufletul pentru binele poporului său. Tot un fel de Sulică potcovaru’ !), deci pe vremea lui Dudă, un fel Gâgă – Împărat, un vătaf al său, Titi-Par  (Prim Indoctrinat – al treilea om în stat, „foncţie” nu glumă !), primeşte în audienţă un pârlit, şi el slugă tot la împărat :

– To’arăşul,… domn Prim Îndoctrinat, ştiţi, eu, cinci copii, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îţi dai şi dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, şoareci, şobolani, mâţa, şi asta a dracu, a mâncat mai ştiu eu ce, că parcă a turbat şi…

– Şi ce-ai vrea de la noi,  băi nea…? – l-a întrebat, pe un ton aspru, mai marele Prim-îndoctrinat.

– Şi toţi, într-o cameră… – a continuat sluga la îmăratul stat.

– Mda ! a aprobat distinsul domn-to’arăşi Prim Îndodoctrinat, apoi, pe un ton aparte, celui din faţă, apoi zâmbind, i-a replicat : „Să trăim bine ! Doar ştii, și toți ceilalți și  Dudă, mai ma­rele împărat, la toată lumea, din inimă sa de Dudă-Impărat, la toţi el v-a urat. E, şi ca să fie, eu zic… Ce să zic?… Porc ai ?

– Am, bate-m-ar, să mă bată, că, altfel, de unde untură, să pună pe pâine toţi din bătătură?

CITEȘTE ȘI: Apocalipsa, în varianta de astăzi…în varianta de mâine

– Bine, bine, foarte bine ! Nivelul de trai, to’arăşul, băi, trebuie să recunoaştem, s-a cam ridicat ! …Ai, zici ? Atunci, bagă-l cu voi în camera aia, şi, peste vreo lună, vii să văd ce s-a întâmplat. Până atunci, garantat, ascultă-mă pe mine, cu siguranţă îţi va fi… ca-n rai, de când mă-ta te-a făcut, nici că ai visat ! Şi…să trăiţi bine !

– Bine ! – a zis „băi”- omul năuc, și, desigur, a plecat.

Numai că nu a trecut o zi şi, mirat, s-a întrebat :

– Bine ? !

În zilele următoare, a turbat şi, ca un normal, slugă veşnică la împăratul-stat, s-a pus, cot la cot, cu mâţa, pe marele urlat :

– I-auzi bine ! Care bine ? De unde bine ? Bă, orbeţilor, bă, fir-aţi ai dracu cu binele vostru cu tot !…

La sfârşit de lună, „băi” din nou s-a prezentat la cabinetul tovarăşului-Prim Indoctrinat.

– E, cum e  bă? – acesta l-a întrebat.

– Rău !

– Rău ?! Mde ! Băi, atunci şti ce ? Băgaţi cu voi în pat şi capra. Dar vezi să stea cât mai aproape de aia, soacră-ta, care zici că pute a căcat !“

Cocoşat, omul s-a întors acasă. A făcut ce mai marele-prim i-a indicat şi, peste noapte, întreg famili­onul s-a pus, în gura mare, pe strigat. Ţipau însă acolo, la ei în vatră, lângă grămada de cenuşă, nu cumva să deranjeze, vreo „mătuşă“ vreo fufă tine­rică a tovarăşului, pe la partid căpuşă. Că, de, „partidul e-n toate şi-n cele ce sunt, şi mâine, vor râde la soare…“ Omul nostru, slugă la statul lui, Dudă – Împărat cu otravă în suflet, a râs şi a plâns, a plâns şi a râs un timp îndelungat, până când, în cămăruţa sa, cinci copilaşi, socrul şi soa­cra, porcul şi capra, javra, calul şi vaca, tot ce avea prin curte, acolo el a adunat. În cele din urmă, după atâta bine, din binele urat, ce-i drept, cam disperat, la To`varăşul Titi-Par, Prim Indoctrinat, s-a prezentat.

CITEȘTE ȘI: Anton Pann, omul care a transformat poezia și muzica în arme ale identității naționale

– N-aş fi crezut ! În ruptul capului, n-aş fi crezut, mai ales acum, când mai marele împărat a schimbat guvernul, apoi cu gura sa, la toţi el a insuflat : „să se facă, să se dreagă şi să meargă !… Că, altfel, dracu v-a luat ! Îţi dai seama, băi ? Dumneata, om al muncii, la împărat-stat, în beciurile securităţii, în umezeală, sau marele rahat până la gât,… ce-i drept, cam pe nedrept, să fii băgat ? Băi, cap de tiugă, fii bă, înţelept ! Răbdare, că Gâgă,  marele împărat de bine v-a urat. Şi, ca să vezi că nu-ţi vrem răul, întoarce-te acasă şi, din „marele tău palat“, scoate, mai întâi, calul… Vezi cum e şi-mi spui ! Că, altfel, dracu cu toţi ai lui, Primi…te-a luat !

Gălbejit, după o altă lună, sluga veşnică la statul lui Dudă-Împărat s-a prezentat la tovarășul Prim.

– E, cum e băi ?

Omul nostru, ce-i drept, cocoşat, înţelept nevoie mare :

– Mai bine, tov Prim, că, între timp, şi de soacră am cam scăpat. S-a dus ! Mai pute doar, aievea locul, în rest…“

– E, vezi ? Câtă grijă şi cât suflet pune pentru voi… Trăiască to`arășul  Dudă, de astăzi chia Gâgă – Împărat!

– Trăiască, nu zic ba, dar, totuşi, eu, acu’ ce să mă fac ?

– Cum ? Nu ştii ? Băi, daţi-vă dracu de puşlamale   și găozari! Vreţi ca statul lui  Gâgă-Împărat să vă şteargă şi cur de-al vostru împuțit c… ? Ai ? Cap de tiugă ! Scoate, de la aşternut, capra şi du-o la păscut ! Dacă se poate, la produs, cât mai departe, în vest, spre marele apus…

Târziu, după vreun an, doi, când sluga de la stat, din cămăruţa sa, a scos şi oaia şi vaca, tot ce el acolo a băgat, când a rămas cu copilaşii, socrul şi nevasta rotunjoară, gata de un alt fătat, parcă a prins pe Dumnezeu de fustă. De fustă, nu am greşit ! Lumea, de-când lumea, aia de care am auzit, la noi, de prin ’50, ca de altfel și după 89, încoace, s-a schimbat. De, ce să vezi, omul nou, în persoana lui Gâgă-Împrat și ai săi!

CITEȘTE ȘI: Taina întinată: Aradul zguduit de acuzații despre o consfințire ”fără drept”

Acum, eu v-am povestit. Pe ici, pe colo, am mai şi întrebat. Nu aţi sesizat ? Nicio problemă ! Pun pariu că peste vreo doi ani, iar o să bată din palme. Gata potcoviţi, o s-o luăm iar de la capăt. Nu mă credeţi ? Treaba voastră ! Eu, unul, m-am cam săturat. Dar, vorba unei babe de‑aci, de la mine, dacă nu te ia moartea, stai până și capră  la curtea lui Gâgă Impărat. La cine? …Parcă Dudă, se chema?! E, tot aia e!  Până una, alta, să vă mai spun una : cică ar trebui să trecem, noi, că doar de noi e vorba, prin criză, „ca marinerul”, cu fruntea sus, prin ditamai furtuna ! Chiar şi când corabia, vizibil, se duce în gard! Machea ?! – s-a întrebat aceiaşi muică. Eu, de, ce să zic ?  „Trebuie să avem grijă fiecare de noi înşine ! Să nu mai stăm la mila statului, ca orbeţii“ …Cum, care stat ? Ăsta a lui Dudă Impărat, căruia îi plătim taxe şi iar taxe ! Biruri peste biruri ! N‑aud ! Aţi întrebat de ce ? O iau şi eu ca Titi-Par, t”oarășul Prim Indoctrinat : cum de ce ? Păi, de-aia ! Ca să o ducă bine ei şi cu ai lor ! Ducea-o-ar cu cerga în cap ! …Pst ! Ia ascultaţi şi voi ce ne spun ăştia, încă nenăscuţi : cică, plătim de proşti !

Voi ce ziceți, așa o fi?!